Fii Sanatos


Dr.Veaceslav Prisacari: despre cistită - o boală ”incomodă”

10/08/18 (3562 vizualizari)

Statisticile mondiale mentioneaza faptul ca infectiile urinare sunt cele mai raspandite infectii, mai des intalnite chiar decat infectiile respiratorii cu tuse si expectoratie. Specialistii sustin ca una din doua femei a suferit cel putin un episod de cistita, o forma a infectiilor urinare.

Ce sunt infectiile urinare?

Infectiile urinare sunt afectiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplica si determina modificari in functionarea normala a rinichilor precum si a cailor urinare.

Infectiile urinare se intalnesc la nivelul:

  • aparatului urinar inferior: uretra (infectia se numeste uretrita), vezica urinara (cistita);
  • aparatului urinar superior: uretere, rinichi (infectiile sunt numite nefrite, cu variantele pielonefrita, glomerulonefrita).

Pot fi boli recidivante? Da! Ele revin periodic pe parcursul vietii, desi putem sa le tratam foarte corect la un moment dat si sa scapam de infectie.

Infectiile urinare, daca mai sunt depistate ulterior, de fiecare data trebuie sa fie privite cu toata seriozitatea si tratate corespunzator.

Cine provoacă infecțiile urinare?

Cel mai frecvent implicate sunt - Echerichia coli (80 %), Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Enterobacter, Staphylococcus (saprophyticus, aureus). Exista si infectii cu caracter sexual transmisibile, provocate de micoplasme (M. Hominis, M. Genitalium); Ureaplasma urealyticum, Chlamidia trachomatis, Trichomonasvaginalis, Neisseria gonorrhoeae, care provoaca mai frecvent uretrite, prostatite si mai rar cistite.

Alti agenti cauzali implicati mai pot fi: Candida albicans, Gardnerella vaginalis, Herpes simplex, adenovirusurile, citomegalavirusurile, germenii anaerobi, cum ar fi Corinebacterium genitalis. Rolul medicului de familie este de a recunoaste aceste afectiuni si a asigura consultatia necesara a specialistilor de profil (dermatovenerolog, urolog).

Agentii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot patrunde in tractul urinar prin urmatoarele cai:

  • pe cale ascendenta: din uretra in vezica urinara (prin existenta unui reflux uretro-vezical chiar in conditii fiziologice sau in timpul actului sexual); din vezica urinara, prin ureter pe cale ascendenta pana in rinichi;
  • pe cale sangvina: germenii patogeni pot patrunde in sange de la un alt focar de infectie din organism si ajung in rinichi, unde pot determina o infectie (prin rinichi trec in fiecare minut aproximativ 1,2 litri de sange la un debit cardiac normal pe minut de 5 litri. Rezulta ca aproximativ 24% din debitul cardiac ajunge in rinichi, organe cu o irigatie sangvina foarte abundenta);
  • pe cale directa: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar si in conditiile sterilizarii riguroase ale materialelor folosite.

Factori care predispun către boală

Sexul feminin:

  • uretra scurta, deschiderea orificiului uretral in vagin, unde salasuieste o flora abundenta polimorfa, care poate patrunde in uretra in timpul actului sexual sau a unei igiene precare;
  • utilizarea mijloacelor contraceptive (diafragme - spermicid, spermicidele, a acelor perorale) sau predispozitie genetica (demonstrata de receptivitatea crescuta a uroepiteliului catre adezinele bacteriene la femeile cu infectii de tract urinar);
  • sarcina;
  • manopere instrumentale urologice;
  • aport insuficient de lichide, care deregleaza ritmicitatea mictiunilor si golirea vezicii urinare;
  • diabetul zaharat;
  • obstructia cailor urinare - disfunctia neurogena a vezicii urinare;
  • colitele, constipatiile cronice, afectiunile biliare, litiazele renale (calculii), infectiile genitale, spasmele si refluxurile uretro-vezicale si veziculo-uretrale.

Cum se manifesta o infectie urinara?

  • disurie (disconfort la urinat)
  • polachiurie (cresterea numarului de mictiuni zilnice)
  • nicturie (mictiuni in timpul noptii)
  • incontinenta urinara (pierdere involuntara de urina)
  • enurezis nocturn (incontinenta urinara in timpul noptii)
  • dureri uretrale
  • dureri suprapubiene
  • dureri lombare joase
  • hematurie (sange in urina)
  • febra, frison

Ce analize se fac pentru depistarea infectiilor urinare?

  • examenul de urina si urocultura sunt esentiale pentru a depista o infectie urinara si in urma lor se poate preciza si tratamentul corect al infectiei;
  • ecografia abdominala este utila in decelarea unei malformatii renale;
  • sunt si alte analize de sange pe care medicul de familie le va prescrie pentru a identifica functia renala (uree, creatinina) sau semne de inflamatie (VSH, fibrinogen), anemia (hemoleucograma).

Tratament

Majoritatea infectiilor de tract urinar sunt tratate cu succes cu antibiotice. Scopurile terapiei antibacteriene ale infectiilor de tract urinar inferior sunt atat ameliorarea simptomelor, eliminarea infectiei si prevenirea recurentelor, precum si prevenirea aparitiei complicatiilor severe, cum ar fi afectarea renala si septicemia (stare infectioasa generalizata cauzata de diseminarea unui germene patogen).

La femeile insarcinate scopul tratamentului este si de protejare a fatului.

Tratament initial

Pentru o femeie (se exclude prezența unei sarcini) cu infectii necomplicate de vezica urinara, durata tratamentului cu antibiotice este de trei zile. La domiciliu se recomanda consumul unei cantitati mari de apa si de alte lichide (ceaiuri, sucuri) favorizand astfel o diureza (urinare) frecventa, cu golirea vezicii urinare de fiecare data. Este important sa comunicati medicului daca aveti si alte simptome cum ar fi durerile lombare (de spate) sau febra (mai ales o febra de peste 38⁰C, ceea ce ar putea insemna ca infectia s-a raspandit la rinichi).

Este, de asemenea, foarte importanta administrarea corecta a medicamentelor dupa instructiunile precise ale medicului, pentru ca neluarea pastilelor la timpul potrivit ar putea face tratamentul ineficient si ar putea permite dezvoltarea unei infectii renale (pielonefrita). Antibioticele administrate oral (pe gura) sunt eficiente in infectiile rinichiului (pielonefrite), dar in unele situatii cand afectiunea este mai grava sau pacientul are senzatie de greata, neputand lua medicamentele pe cale orala este necesara o scurta internare pentru administrarea antibioticelor pe cale intravenoasa (in vena). Infectiile rinichiului (pielonefrite) sunt de obicei mai grave decat infectiile vezicii urinare (infectii ale tractului urinar inferior). Indata ce pacientul se simte mai bine poate lua antibiotice din nou oral timp de doua saptamani. Dupa terminarea tratamentului este necesar un nou examen de urina pentru a fi sigur de vindecarea infectiei.

Durata tratamentului antibiotic pentru infectiile de tract urinar poate fi mai lunga si sunt necesare analize suplimentare atat inainte cat si dupa tratament in urmatoarele situatii:

  • femei însărcinate;
  • persoane cu diabet zaharat sau persoane imunodeprimate (imunitate scazuta);
  • persoane peste 65 de ani;
  • barbati - infectiile de tract urinar la barbati necesita de obicei una sau doua saptamani de tratament; sunt necesare si unele analize suplimentare si terapii specifice pentru problemele prostatei (prostatite) si pentru bolile cu transmitere sexuala (infectia cu Chlamydia Trachomatis sau gonoree).

Spitalizarea este obligatorie in cazurile unei infectii renale (pielonefrite) severe sau atunci cand infectiile vezicii urinare sau ale rinichiului sunt complicate de alti factori. Pacientul poate trata o infectie de tract urinar daca actioneaza rapid la aparitia primelor semne de boala, cum ar fi durerea si arsura in momentul urinarii.

Tratamentul recomandat la domiciliu include urmatoarele masuri: Fiți cu noi pe facebook:

  • consumul unei cantitati crescute de lichide, in special in primele 24 de ore de la aparitia simptomelor; aceasta va determina formarea unei urini mai putin concentrate si spalarea tractului de bacteriile ce pot cauza infectie (desi in acest mod se modifica unul din mecanismele de aparare al organismului, cei mai multi medici recomanda consumul ridicat de lichide la o persoana cu infectie de tract urinar);
  • urinarea frecventa si golirea completa a vezicii urinare de fiecare data;
  • administrarea pe langa antibiotice si a antiinflamatoarelor si spasmoliticelor;
  • bai calde de sezut.

Cum prevenim infectiile urinare?

  • asigurarea igienei personale, inclusiv a regiunii perineale;
  • asanarea focarelor infectioase ginecologice sau ale altor focare cronice infectioase;
  • tratamentul bolilor intestinale, evitarea constipatiei si deci combaterea coprostazei;
  • sistarea contraceptivelor in infectiile tractului urinar recidivante;
  • consumul crescut de lichide in fiecare zi: acesta determina urinare frecventa, in acest fel curatand tractul urinar de bacterii;
  • evitarea abtinerii de a urina.

Autor: Prisacari Veaceslav, medic urolog