CE ESTE ACUPUNCTURA?
În medicina tradițională chineză la baza acupuncturii întotdeauna au stat următoarele elementele esențiale: punctul de acupunctură, meridianul, energia. Savanții continuă să depună eforturi pentru interpretarea modernă a tratatelor orientale. În acest context s-au dezvoltat două direcții:
1) descoperirea bazei morfologic specifice a acestor puncte;
2) justificarea fiziologică contemporană a acupuncturii.
Punctele de acupunctură sunt zone specifice de pe suprafața corpului, prin intermediul cărora qi (energia) și sângele se pot deplasa de la periferie spre organe și în direcție inversă. Datorită acestor puncte, prin intermediul acupuncturii și a altor metode aferente, devine posibilă influența în scopuri terapeutice asupra activității organelor, meridianelor și a diverselor sisteme de organe.
Nu vom examina punctele de acupunctură ca formațiuni solitare superficiale, dar ca zone prin care se pot realiza interacțiuni a straturilor superficiale cu cele interne.
În secolul XX, în urma cercetărilor efectuate de fiziologii francezi și ruși (1958, 1952, 1960) aceste formațiuni au căpătat denumirea de puncte biologic active (PBA), datorită faptului că în aceste zone s-a depistat absorbția sporită a oxigenului, creșterea temperaturii, scăderea rezistenței electrice și sensibilitatea la palpare. A fost demonstrat că la inserția acului într-un anumit PBA, sub un anumit unghi, la o anumită adâncime se va atinge un anumit efect terapeutic.
TRATAMENT PRIN ACUPUNCTURĂ
Stabilirea acupuncturii ca metodă de tratament condiționează aprecierea nivelului afectării – este afectat un singur organ, mai multe sau maladia se află la nivelul meridianelor și a colateralelor. După analogie cu medicina apuseană, se determină dacă afectarea a avut loc la nivel morfologic sau funcțional (energetic). Diagnosticul se stabilește după aspectul feței, limbii, tegumentelor și mucoaselor, puls, miros, acuze, anamneză, simptome ș.a. Aici, orice încercare de a face analogie eșuează, deoarece medicina tradițională chineză se bazează pe o fiziologie deosebită, care ține cont de raportul dinamic dintre Energie și Materie, interacțiunea celor cinci elemente (foc, metal, lemn, apă, pământ), echilibrul Yin - Yang.
OMS RECOMANDĂ:
Organizația Mondială a Sănătății susține utilizarea acupuncturii în următoarele situații:
1. Infecții: răceli, gripă, bronșită, hepatită.
2. Interne: hipoglicemie, astm, hipertensiune, ulcere, colită, indigestie, hemoroizi, diaree, constipație, diabet.
3. Nas, gât și urechi: surditate, acufene (țiuit în urechi), vertij (amețeală), infecții ale sinusurilor, amigdalite (dureri în gât), alergie.
4. Dermatologie: eczeme, acnee, herpes.
5. Probleme ale aparatului locomotor, neurologice: artrită, nevralgie, sciatică, lombalgie, bursită, tendinită, paralizia Bell, cefalee, atacuri cerebrale, paralizii cerebrale, dureri de orice geneză.
6. Probleme mentale și emoționale: anxietate, stări depresive, stres, insomnie.
7. Afecțiuni genito-urinare și ale aparatului de procreare: impotență, infertilitate, sindromul premenstrual, inflamații pelviene, vaginită, ciclu menstrual neregulat. Fiți cu noi pe facebook:
Autor: Balmus Victoria, medic specialist Medicina Tradițională