Generalitati
Malformaţia luxantă a şoldului este o afecţiune care cuprinde un larg spectru de anomalii mergînd de la simpla instabilitate cu laxitate capsuloligamentară pînă la o completă deplasare a capului femural în afara cavităţii cotiloide anormal dezvoltată. Fiți cu noi pe facebook:
Simptome
Semnele clinice: există o sumedenie de semne clinice pe care specialistul le observă, pentru a aprecia diagnosticul precoce de malformaţie luxantă a şoldului, însă este de menţionat faptul că această malformaţie este cea mai ascunsă şi cu sechele severe, dacă la timp nu-i depistată. Deci, înainte de a enumăra unele dintre ele rugăm sa atrageţi atenţia la cele mai importante:
- Limitarea abducţiei coapselor (desfacerea picioruşelor nu este simetrică sau insuficientă); la nou-născut picioruşele se desfac pînă la planul orizontal a măsuţei de înfăşat.
- Plici masive asimetrice pe partea mediană a coapsei.
- Scurtimea unui membru (ATENŢIE: în caz de afecţiune bilaterală inegalitate nu este).
- Limitare de mişcări în şold hipertonus muscular.
- Întîrzierea mersului!
În caz de apariţie a acestor simptome este necesară consultaţia medicului de familie care vă va direcţiona la ortoped pentru depistarea semnelor obiective ale malformaţiei luxante congenitale a şoldului, multiple şi diverse. Stabilirea precisă a diagnosticului se va efectua de către ortopedul-pediatru din secţia consultativă care, cu atenţie, va analiza semnele obiective ale malformaţiei luxante congenitale a şoldului.
Pentru patologia congenitală a articulaţiei şoldului la copil sunt descrise multe semne clinice, cu ajutorul cărora se poate aprecia prezenţa displaziei de şold. Fiți cu noi pe facebook:
Diagnostic
Diagnosticul displaziei de şold necesită apreciere în maternitate. Nou-născutul trebuie să fie examinat de obstetrician, neonatolog, ortoped, chirurg şi de neurolog.
Se folosesc următoarele semne clinice care deseori sunt greu de apreciat chiar de ortoped. Fiți cu noi pe facebook:
- Unul dintre cele mai simple şi elementare semne de apreciere este asimetria pliurilor pe partea mediană a coapsei (semnul Bade) – pliurile adductorilor, inghinală şi suprapatelară. La copiii sănătoşi aceste pliuri sunt simetrice, la unul şi acelaşi nivel, de o lungime şi de o adîncime egală. În caz de patologie displazică de şold, numărul de pliuri se majorează, pliurile devin asimetrice după nivel, lungime şi după adîncime. Examinarea copilului se efectuează în decubit dorsal, cu membrele inferioare în extensiune. Aprecierea este foarte simplă, nu necesită manevre suplimentare, poate fi observată de personalul medical şi de părinţi. Acest semn este un semn de alarmă. Copilul necesită control la ortopedul-pediatru.
- Semnul de limitare a abducţiei în articulaţia şoldului (semnul Ioachimstahl) în majoritatea cazurilor poate fi unicul semn pozitiv în displazia de şold. Semnul se apreciază în modul următor. Copilul este plasat în decubit dorsal cu membrele în flexiune la genunchi şi la şold sub < 90˚. Ambele palme ale examinatorului sunt situate pe articulaţiile genunchilor. Treptat, fără forţă se efectuează abducţia în articulaţia şoldurilor. La nou-născuţii sănătoşi abducţia este posibilă pînă la planul orizontal sau 90˚. Limitarea abducţiei are o importanţă deosebită în ansamblu cu alte semne patologice pozitive.
- Rotaţia externă a membrelor inferioare (semnul Lance) este un indice îndeosebi semnificativ în patologia unilaterală, care deseori atrage atenţia părinţilor.
- Semnul cardinal în aprecierea luxaţiei şoldului este semnul de pocnitură, de reducere şi de luxaţie (semnul Putti-Ortolani-Marx-Von Rosen-Gerdy-Hilgenreiner). Semnul se determină din aceeaşi poziţie a copilului şi, analogic, se instalează mîinile medicului. Treptat şi blînd se efectuează abducţia membrelor inferioare în flexiune la şold şi la genunchi. La un moment dat se aude o pocnitură şi se simte acest clic, cînd capul femural se plasează în cotil şi abducţia devine majorată. La mişcarea inversată, de adducţie, se apreciază din nou semnul de pocnitură, care corespunde deplasării capului femurului din cotil.
- Unii autori descriu semnul Ortolani prin provocarea reducerii capului femurului cu ajutorul degetului situat pe trohanter şi apăsînd spre anterior şi median, pe cînd membrul inferior opus este menţinut cu o altă mînă în poziţie fiziologică a nou-născutului (flexiune şi abducţie la şold). În aşa apreciere manevra Ortolani este o manevră de provocare a luxaţiei.
- Testul Barlow este tot un test de provocare a luxaţiei. Poziţia copilului şi instalarea mîinilor medicului sunt analogice ca şi în manevra Ortolani. În testul Barlow se identifică două momente. În primul moment se efectuează provocarea luxaţiei prin împingerea cu policele a femurului proximal spre lateral, totodată, apăsînd cu palma pe genunchi pentru a împinge capul femural spre posterior. În acest moment se produce clicul de ieşire a capului femural din cotil. În al doilea moment se efectuează mişcări analogice ca la manevra Ortolani.
- Testul Palmen este tot un test de provocare a luxaţiei. Se efectuează mişcare de rotaţie internă concomitent cu împingerea spre posterior, coapsa fiind în adducţie.
- Testul Tomas obiectivează dispariţia contracturii fiziologice în flexiune a şoldului şi a genunchiului în caz de şold luxat.
- Semnul Ombredanne (este numit şi semnul Betman, Galeazzi) vizualizează scurtimea de femur după nivelul genunchilor din poziţia de flexiune a şoldurilor şi a genunchilor.
- Semnul Gourdon – rotaţia internă a coapsei este mai amplă, în comparaţie cu norma.
- Semnul Ciaklin – proeminenţa zonei trohanterului se determină prin traversarea ambelor palme pe părţile laterale ale corpului spre distal pînă la regiunea medie a coapsei.
Tratament
Tratamentul malformaţiei luxante congenitale a şoldului depinde de gradul de dezvoltare a ultimei, dar pînă la o anumită vîrstă se tratează conservativ fiind atestate rezultate bune. Tratamentul e de lungă durată, necesită o disciplină dură şi o strictă respectare a prescripţiilor şi a regimului recomandat de specialist în ortopedia pediatrică. În cazul insuccesului tratamentului conservativ şi în cazuri severe sau uşoare, dar tardive, este indicat tratamentul chirurgical.
Dispensarizarea copiilor ce suferă de malformaţie luxantă a şoldului sau care au suportat o intervenţie chirurgicală în patologia dată se efectuează de ortopedul-pediatru. De două sau (dacă tratamentul a fost chirurgical) de 4 ori per an se recomandă consultaţia specialistului şi, la necesitate, se efectuează argumentat radiografia şoldurilor.
Respectaţi regimul tratamentului prescris, recomandările medicului şi regimul de control. Este necesar de efectuat tratamentul de recuperare, inclusiv sanatorial. Toate aceste măsuri sunt îndreptate spre însănătoşirea copilului dvs. şi previn dezvoltarea de complicaţiilor severe. Fiți cu noi pe facebook:
Protocol clinic naţional „Malformaţia luxantă a şoldului”, Chişinău 2009