Fii Sanatos

Astmul bronşic este o afecţiune cronică ce se caracterizează printr-o hiperreactivitate a musculaturii bronşice care determină un răspuns exagerat bronhospastic la stimuli toleraţi de persoanele normale: alergeni, polenuri, aer rece, efort fizic. Obstrucţia apărută în urma contactului este reversibilă, exacerbările astmului şi declansarea crizei popriu-zise fiind de cele mai multe ori urmarea unui proces inflamator la nivelul căilor aeriene pulmonare.
Astmul bronşic apare la persoane cu un anumit teren predispozant, fiind generat de o sensibilitate exagerată a bronşiilor la unul sau mai mulţi factori.
Particularitatea bronşiilor de a reacţiona prin constricţie (bronhoconstricţie) la stimuli care în mod obişnuit nu au nici un efect asupra celorlalţi oameni, poartă denumirea de ,,hiperreactivitate bronşică nespecifică”.
O parte dintre pacienţii care fac astm bronşic prezintă un răspuns particular al sistemului imunitar (sistem care are rolul de a ne apăra contra microbilor, etc.), răspuns anormal care constă în sensibilizarea organismului faţă de una sau mai multe substanţe din mediul înconjurător (alergeni); această particularitate este numită ,,atopie”.
Pe acest fond, contactul (repetat) cu un alergen (polen, păr de animale, acarieni, etc), substanţe volatile (insecticide, deodorante, etc.), medicamente (aspirina, indometacină, propranololul, etc.), poluarea atmosferică provoacă, în principal, un spasm generalizat al musculaturii bronşice (bronhoconstricţie) care produce micşorarea calibrului bronşic (obstrucţie bronşică). Aerul va trece cu dificultate, respiraţia va deveni şuierătoare şi va trebui să faceţi un efort pentru a respira.
Factorii declanşatori ai crizelor sînt acele substanţe (sau evenimente) care vă pot provoca criza de astm bronşic sau o agravare a stării dvs respiratorii. Pentru cei mai mulţi dintre dvs, crizele sunt declanşate de alergeni.
Alergenul reprezintă o substanţă prezentă în mediul înconjurător, inofensivă pentru majoritatea oamenilor, dar care la persoanele cu predispoziţie genetică (,,atopice''), declanşează crize de astm (sau alte manifestări alergice).

Cei mai importanţi alergeni

• praful de casă care conţine microorganisme cu potenţial alergizant (acarieni)
• mucegaiurile
• produsele de secreţie ale animalelor, ale păsărilor de casă
• hrana peştilor de acvariu
• gîndacii de bucătărie
• polenul
• unele medicamente: aspirina, diclofenac, indometacin, fenilbutazonă, propranolol, metoprolol.

Cînd crizele de astm apar la locul de muncă sau imediat după încheierea lucrului, cu dispariţia lor în weekend-uri sau concedii, factorul declanşator este un alergen (sau iritant) profesional: făina de grîu, medicamente, substanţe chimice (coloranţi, vopsele, lacuri, formol, acetonă) etc.

O serie de factori non-alergici pot declanşa crizele (sau întreţin inflamaţia bronşică): Fiți cu noi pe facebook:

• poluanţii atmosferici (ceaţa, fumul)
• aerul rece
• fumatul activ şi pasiv
• efortul fizic, mai ales în aer rece, poate declanşa o criză în special după încetarea efortului
• stresul
• refluxul gastro-esofagian
• coloranţii şi aditivii alimentari (tartrazina din băuturi răcoritoare colorate).

Astmul bronşic se manifestă diferit la fiecare pacient, iar la acelaşi pacient, numărul şi intensitatea simptomelor poate varia mult în funcţie de numeroşi factori (vechimea bolii, contactul cu factorii declanşatori, corectitudinea tratamentului, etc.).

Este util să cunoasteţi formele frecvent întîlnite dar şi forma sa gravă de manifestare: Fiți cu noi pe facebook:

Criza astmatică

• debut brusc atunci cînd veniţi în contact cu un factor declanşator;
• durează, în general, o oră, fiind mai intensă în primele 10 – 15 minute;
• pe durata ei puteţi prezenta unul sau mai multe simptome: dificultate respiratorie, respiraţie şuierătoare, tuse, constricţie toracică;
• cedează spontan sau după ce utilizaţi medicaţia de ,,criză’’(mai rapid);
• între crize activitatea poate fi normală.
  
  

Exacerbarea astmatică

• debuteaza progresiv fiind produsă, cel mai frecvent, de o viroză respiratorie sau expunere repetată la un factor declanşator;
• spre deosebire de criza simplă, exacerbarea astmatică durează ore/zile;
• în timpul unei exacerbări dificultatea respiratorie este permanentă, pe fondul căreia pot apare crize prelungite, cu răspuns slab la tratament;
• exacerbarea astmatică nu se remite de la sine;
• este obligatoriu să vă administraţi medicaţia recomandată în planul pentru exacerbare (dacă aveţi unul stabilit) şi să consultaţi medicul.
  
  

Starea de rău astmatic

• este o mare urgenţă care trebuie tratată, în cel mai scurt timp, în spital;
• este o criză deosebită, de intensitate foarte mare şi durată prelungită, care vă poate pune viaţa în pericol;
• apare după un contact prelungit cu un factor declanşator, cînd sînteţi supus unui stres deosebit sau cînd aţi făcut abuz de spray-ul de criză (cînd aţi depăşit foarte mult dozele recomandate).

Diagnosticul de astm bronşic se stabileşte în baza manifestărilor bolii (dispnee, wheezing, tuse, opresiune toracică, semne fizice pe care medicul le evidenţiază în timpul examinării bolnavului) şi este confirmat prin examinarea funcţiei pulmonare care va determina semne de obstrucţie bronşică reversibilă.

Testele şi analizele obligatorii

PEF-metria cu determinarea reversibilităţii se va efectua la toţi bolnavii cu obstrucţie bronşică.
Analizele trebuie să includă o analiză de urină, analiza sîngelui (dintr-o probă de sînge) şi analiza sputei la micobacteria tuberculozei (ultima se petrece obligator pacienţilor cu simptome de infecţie respiratorie pentru diferenţierea cu tuberculoza pulmonară).
Radiografia cutiei toracice la fel va fi o parte componentă în stabilirea diagnosticului prin prezenţa semnelor radiologice de hiperinflaţie pulmonară şi excluderea posibilelor complicaţii sau altor leziuni pulmonare.
Diagnosticul de astm bronşic rămîne incert fără o confirmare la spirografie. Prin urmare spirografia cu teste farmacologice şi de efort este o investigaţie obligatorie pentru confirmarea diagnosticului.

Măsurarea funcţiei respiratorii

Măsurarea funcţiei respiratorii, în principal a gradului de obstrucţie bronşică, este foarte importantă pentru a cunoaşte şi a trata un astm bronşic. Mulţi dintre pacienţi suportă bine o obstrucţie bronşică medie, iar medicul nu poate să-şi dea seama, numai cu ajutorul stetoscopului, cît de importantă este aceasta.
În spital aparatul care măsoară funcţia respiratorie se numeşte spirometru. Datele obţinute cu acest aparat ne permit să apreciem severitatea bolii, gravitatea unei crize, răspunsul la tratament, etc..

Spirometrul măsoară în principal:

• capacitatea pulmonară ( volumul maxim de aer pe care-l poate primi plămînul);
• cantitatea de aer pe care o puteţi expira forţat într-o secundă ( VEMS = volumul expirator maxim pe secundă);

Remarcaţi că aceste măsurători se pot face doar în timpul unei internări sau la un control periodic, utilizînd o aparatură scumpă şi un personal calificat.

La domiciliu în anumite situaţii, destul de numeroase, este foarte utilă măsurarea funcţiei respiratorii zilnice. Acest lucru se poate realiza acasă cu ajutorul unui dispozitiv simplu numit peakflow-meter.
Acest aparat permite măsurarea debitului expirator de vîrf (PEF), din timpul unui expir forţat, parametru care reflectă foarte fidel gradul obstrucţiei bronşice (cu cît bronşia este mai spastică, cu atît PEF-ul va fi mai mic).

Măsurarea PEF-ului este utilă:

• în perioada stabilirii diagnosticului, pentru aprecierea severităţii astmului dvs 
• pentru controlul astmului - scăderea PEF-ului anunţă agravarea bolii dvs şi vă dă posibilitatea să interveniţi cu medicaţia adecvată
• cînd se introduce un nou medicament, pentru a evalua răspunsul la acest nou tratament
• la pacienţii cu forme instabile de boală.

Peak-flow-meter-ele disponibile:

• peak-flow-meter-ul Glaxo (cilindric, cu inel);
• peak-flow-meter-ul cu cursor (mult mai exact);
• peak-flow-meter electronic AM1, mult mai complex, care poate înregistra, alături de valoarea PEF-ului şi simptomele pe care le prezentaţi (dificultate respiratorie, tuse, wheezing), răspunsul la tratament, pe o perioadă de 30 zile (citirea şi analiza datelor făcîndu-se cu ajutorul unui calculator).

 

Utilizarea corectă a peak-flow-meter-ului cu cursor

1. Staţi relaxat, pe un scaun, cu aparatul în mîna dreaptă, în poziţie orizontală;
2. Deplasaţi cursorul (săgeata) în poziţia ,,0”;
3. Trageţi aer adînc în piept (umpleţi plămînii la maximum cu aer);
4. Lipiţi bine buzele pe piesa cilindrică a aparatului, fără ca limba să intre în tub;
5. Suflaţi aerul cu toată puterea, cît mai repede;
6. Scoateţi aparatul din gură şi notaţi valoarea la care s-a oprit cursorul (săgeata);
7. Repetaţi manevra de trei ori; din cele trei valori obţinute, notaţi pe fişă doar valoarea cea mai mare (care reprezintă PEF-ul dvs din acel moment al zilei).

Măsurătorile se fac de două ori pe zi: dimineaţa şi seara, de preferat la aceleaşi ore, pe perioade de timp stabilite de medicul dvs, cu înregistrarea riguroasă a valorilor în graficul care v-a fost pus la dispoziţie (vedeţi modelul de mai jos). Fiți cu noi pe facebook:

Astmul bronşic nu poate fi vindecat, dar cu o medicaţie adecvată, cu un bagaj suficient de informaţii referitoare la boală şi la tratament, un pacient astmatic poate să trăiască (aproape) normal, poate să-şi controleze bine/foarte bine simptomatologia.

Modul de evitare a factorilor declanşatori

• Reduceţi în primul rînd contactul cu praful de casă;
• Renunţaţi la obiectele mai puţin utile (bibelouri, tablouri, scrumiere), carpete, draperii groase, covoare, mochete care acumulează praf;
• Utilizaţi un covor din plastic, lavabil;
• Folosiţi mobilă cît mai puţină şi cît mai simplă, fără tapiţerii (tapiţate eventual doar cu piele sau înlocuitori);
• Aplicaţi măsurile de mai sus cel puţin pentru camera în care vă petreceţi cel mai mult timp;
• Folosiţi saltele şi perne fără puf sau pene şi feţe de pernă şi huse pentru saltele din materiale sintetice, impermeabile;
• Spălaţi lenjeria de pat în apă fierbinte şi uscaţi-o la soare;
• Evitaţi curăţenia prin scuturare, periere, măturare; folosiţi aspiratorul (ideal cel cu filtru de apă!) şi acoperiţi gura cu o mască de tifon umezit;
• Ventilaţi corespunzător locuinţa, în special baia şi bucătăria, pentru a împiedica formarea mucegaiului;
• Dacă prezentaţi crize după expunerea la polen, încercaţi pe cît posibil, să staţi în casă în perioadele de polenizare (mai ales în lunile mai – iunie), cu ferestrele închise, în special în zilele senine, cu vînt;
• Renunţaţi la animalele de casă, păsări, peşti, plante de apartament;

Dacă factorul declanşator este o substanţă de la locul de muncă (crizele dispar în weekend sau în concedii) luaţi măsuri tehnologice care să reducă contactul cu această substanţă: ventilarea spaţiului, măşti cu filtru iar în extremis schimbarea locului de muncă (medicul specialist în Medicina Muncii vă poate fi de un real folos).

Măsuri cu caracter general care pot îmbunătăţi condiţia dvs respiratorie

• Evitaţi fumatul activ si pasiv;
• Evitaţi spray-urile de cameră şi deodorantele pe bază de aerosoli;
• Practicarea unor sporturi nu este contraindicată; puteţi practica înotul, dar evitaţi aerul rece şi uscat ori atmosfera poluată;
• Dacă trebuie să vă deplasaţi în aerul rece care vă poate declanşa o criză ori aveţi antecedente de crize declanşate de efort, aceasta se poate preveni prin administrarea de spray de criză (1-2 pufuri) înainte de efort;
• Evitaţi medicamentele care vă pot declanşa crizele (Aspirina, Diclofenacul, Propranololul, etc.) şi înlocuiţi-le ori de cîte ori este posibil (de exemplu: înlocuiţi aspirina cu paracetamol în cazul în care aţi răcit);
• Trataţi energic infecţiile respiratorii virale şi afecţiunile ORL (rinite, sinuzite) care pot contribui la alterarea condiţiei bolii;
• Evitaţi pe cît posibil stresurile de orice fel; problemele emoţionale pot scade răspunsul la tratament sau chiar pot declanşa crizele;
• Dacă vă puteţi alege oraşul de domiciliu preferaţi oraşele cu altitudine mai ridicată sau, chiar în cadrul aceluiaşi oraş, cartierele situate pe platouri, unde concentraţia de poluanţi este mai mică;
• Concediile la munte pot fi benefice (la altitudine concentraţia de acarieni este minimă);
• Evitaţi deplasările la ţară cu cazări în case bătrîneşti sau nelocuite, care au mult mobilier vechi, covoare de lînă, perne de puf, plapumi neaerisite, etc.

Dispozitive inhalatorii

Marea majoritate a medicamentelor în astm sunt foarte eficiente atunci cînd sunt inhalate, pentru că ajung şi acţionează direct pe bronhii.

Medicaţia inhalatorie are două mari avantaje:

• acţionează foarte rapid, la foarte scurt timp după ce medicamentul ajunge pe bronhii
• sunt necesare doze mult mai mici, cu efecte secundare mai reduse, decît acelaşi medicament administrat în tablete sau injecţii.

Cele mai cunoscute dispozitive prezente în Moldova în prezent, cu menţiunea că firmele de medicamente creează în permanenţă noi forme, mai uşor de utilizat, pe care le veţi întîlni în scurt timp şi în serviciile noastre:

• spray-ul (aerosolii presurizaţi) - se prezintă sub forma unei mici butelii metalice, care conţine o anumită cantitate de medicament, dizolvată într-un lichid; pentru ca medicamentul să fie eliberat din butelie, producătorul a introdus, sub presiune, un gaz propulsor; butelia este introdusă într-un cilindru de plastic prevăzut cu manşon pentru introdus între buze (piesa bucală).
• dispozitivul tip DISKHALER poate fi încărcat cu 30 sau 60 doze şi este prevăzut cu un contor care semnalează numărul de doze rămase.
• dispozitivul tip TURBOHALER este un dispozitiv cilindric în care au fost încărcate doze de medicament (50-200), sub formă de pulbere foarte fină.
• nebulizatoarele transformă soluţiile medicamentoase în vapori fini care sunt inhalaţi cu ajutorul unei măşti speciale sau printr-o piesă bucală.
• spacer-ul este un recipient de plastic care are la un capăt un orificiu la care se adaptează spray-ul, iar la celălalt capăt un cilindru de care lipiţi buzele; piesa bucală este prevăzută cu o valvă, care vă permite să inhalaţi aerul din cameră dar vă împiedică să expiraţi prin ea.

Utilizarea corectă a dispozitivului tip ,,spray”

• staţi într-o poziţie relaxată, pe un scaun (sau în picioare)
• scoateţi capacul de protecţie al spray-ului
• ţineţi spray-ul cu piesa bucală în jos, în ,,pensa’’ formată între degetul mare şi arătător
• agitaţi flaconul de 3 - 4 ori
• daţi aerul afară din plămîni
• puneţi spray-ul între buze, cu buzele bine lipite de flacon
• începeţi un inspir profund, imediat ce aţi început inspirul, apăsaţi o singură dată pe flacon
• continuaţi inspirul pînă la capăt şi blocaţi respiraţia 10 secunde (număraţi pînă la 10).

Greşeli de utilizare:

• dacă nu sincronizaţi momentul începerii inspirului cu apăsarea pe flacon, aerosolii se descarcă în gît şi deci nu ajung în bronhii
• dacă la sfîrşitul inspirului nu blocaţi respiraţia 10 secunde (minim 5), o mare parte din aerosoli (medicament) vor fi eliminaţi prin expir (se pierd).

Tratamentul medicamentos

Diagnosticul de astm bronşic odată stabilit necesită modificarea stilului de viaţă şi iniţierea tratamentului bronholitic şi antiinflamator conform nivelului de control al astmului.

Medicaţia de criză

Medicaţia de criză este reprezentată de acele medicamente pe care le utilizaţi în timpul crizei pentru a obţine o dilataţie bronşica în timpul cel mai scurt, respectiv pentru a face să dispară dificultatea respiratorie.

Efectul terapeutic al acestor medicamente:

• Principalul efect terapeutic este dilatarea bronhiilor, în felul acesta uşurînd pătrunderea aerului în plămîni, de aceea ele se numesc medicamente bronhodilatatoare;
• Se folosesc în special în crize deoarece efectul lor terapeutic se instalează imediat (2-5 minute) şi durează aproximativ 6 ore (acţiune scurtă);
• Reţineţi numele lor generic de ,,bronhodilatatoare cu acţiune scurtă” pentru a le deosebi de alte medicamente bronhodilatatoare cu acţiune lungă (12 ore), pe care nu le veţi utiliza în criză.
• Medicamentele bronhodilatatoare se găsesc sub formă de spray, dozatoare cu pulbere (turbohaler, diskhaler,etc.), fiole sau tablete. Forma cea mai frecvent utilizată este de spray.
• Calea ideală de administrare a medicaţiei de criză este cea inhalatorie pentru că medicamentul acţionează direct pe mucoasa bronhiilor, intră în acţiune imediat, iar efectele secundare (nedorite) sunt minime, comparativ cu forma injectabilă.

La persoanele care folosesc abuziv ,,spray-ul de criză” pot apare efecte adverse:

• palpitaţii;
• dureri de cap;
• agitaţie;
• tremurături.

Bronhodilatatoarele cu acţiune scurtă vor fi utilizate cu prudenţă la bolnavii cu :

• tahicardie
• aritmii cardiace;
• cardiopatie ischemică cronică;
• insuficienţă cardiacă.

Medicaţia de control

Sub această denumire sunt cunoscute medicamentele care se administrează în mod regulat, pe perioade mari de timp (sau continuu) pentru:

• a împiedica evoluţia bolii;
• a reduce numărul şi severitatea crizelor.

În funcţie de severitatea bolii dvs., medicul vă poate prescrie unul sau mai multe medicamente de control (excepţie fac pacienţii care au crize foarte rare). Fiți cu noi pe facebook:

Protocol clinic naţional "Astm bronşic la adult"