Aglica
18/10/16 (1087 vizualizari)
Factorul curativ
flori
rădăcina de aglica - se culege toamna si se întrebuinteaza proaspătă.
Afectiuni pentru care se recomanda
- astm
- diaree
- dizenterie
- hemoragii
- hemoroizi
- răni.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: teișor (Filipendula hexapetala Fam. Rosaceae)
Scurta descriere: Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunze penate, cu flori albe sau rozalbe, parfumate, dispuse în inflorescențe. Atinge peste o jumătate de metru inaltime, cu tulpina neramificata. Radacinile prezintă nişte umflături ovoidale de genul unor tuberculi. Florile de culoare albă cu dungi roşiatice pe margini sunt unite în inflorescente frumos mirositoare.
Planta creste pe coline însorite, luminisuri de pădure, prin fanete etc.
Actiune farmaceutica: astringent, emolient, antidizenteric, antiastmatic, antihernoroidal.
Recomandari
In traditia populara exista foarte multe intrebuintari cum ar fi: din rădăcinile uscate si amestecate cu untură se făcea o alifie pentru afectiuni ale pielii, eczeme. Ceaiul din flori de aglica se bea in traditia populara contra tusei, nădufului, diareei. Calaplasma aglică - în caz de hemoroizi. Fiți cu noi pe facebook:
Preparare
- ceai de aglica – din 2 linguriţe de rădăcină mărunţită la 250 ml apă. Acest amestec se fierbe 5 minute, si apoi se strecoară. Aceste ceaiuri se pot consuma in cantitate moderata, aproximativ 3 pe zi;
- infuzie aglica: peste o lingurita de flori uscate se toarnă o ceasca de apă în clocot. Se lasă 10-15 minute, se strecoara si se bea cu înghitituri rare în caz de astm sau ca antidizenteric;
- calaplasma aglica: se rad tuberculii şi se pun intre două pansamente curate apoi se aplică pe locurile cu hemoroizi.