Fii Sanatos

Aloe

Factorul curativ

frunze

Afectiuni pentru care se recomanda

• procese inflamatorii: foliculite, furuncul, abces;
• hiperaciditate stomacală, ulcer stomacal sau duodenal, dureri de stomac, dispepsie, anorexie, pancreatita cronica;
• afecţiuni oculare (cataracta);
• afecţiuni intestinale (colită, constipaţie, fisuri anale), viermi intestinali;
• hemoroizi - extern
• afecțiuni ale prostatei
• afecţiuni dermatologice (keratite, psoriazis, dermatite, eczeme, herpes genital, afecțiuni ale unghiilor)
• afecţiuni ale gurii (gingivite)
• afecţiuni hepatice
• alcoolism
• anemie
• alergie
• afectiuni respiratorii: astm bronsic, bronşite, angină, viroze respiratorii, tuse, tuberculoză pulmonară;
• artrite, artroze, reumatism
• boli de nervi, cefalee, paralizii, neurastenie, depresii
• edeme, crampe musculare, ulcere la picioare, tromboflebită, varice, gangrenă
• entorse, escoriatii, arsuri, răni vechi sau supurate, tăieturi - pentru regenerarea ţesuturilor
• diabet zaharat
• obezitate
• hipertensiune arterială
• dereglări menstruale
• cancer
• combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei si radioterapiei

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Aloe - Aloe Ferox, Aloe Perryi, Aloe Vulgaris, Aloe Barbadensis, etc cuprinde peste 100 de specii.

Scurta descriere: Aloe vera este o planta subtropicala, este un adevarat medicament oferit de natura; vechii egipteni o numeau ‘planta nemuririi’ iar ea insotea faraonii in calatoria lor de dupa moarte. Prima sa atestare documentara se regaseste in piatra de mormant a unui faraon, de acum 3500 de ani.

Principii active: doi compuși specifici – barbaioină și emodină.

Actiune farmaceutica:

• Calciu si fosfor - participă la osteogeneza;
• Kaliu necesar activitatii musculare;
• Fier - componenta a hemoglobinei;
• Natriu necesar in schimbul de apa-saruri;
• Clor este antiseptic;
• Mangan și magneziu ajuta sistemul nervos si muscular;
• Cupru cu rol in metabolismul celular;
• Crom inlesneste activitatea enzimelor, scade lipemia;
• Zinc cu rol in metabolismul protidic;
• mono si polizaharide (aici intra Acemannan);
• hormoni cu efect anti-inflamator, stimuleaza regenerarea tisulara;
• acid salicilic cu efect analgezic;
• aminoacizi (7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din cei 14 neesentiali) - furnizeaza energie, au rol catalizator, regleaza echilibrul chimic si contribuie la regenerarea tisulara;
• enzime si steroizi (colesterina, campestrina, beta-sitosterina cu efect antiinflamator si lupeol cu efect antiseptic si analgezic)
• substante dezinfectante (lupeolul, acidul salicilic, compusi cu structura fenolica etc.) care distrug bacteriile, ciupercile, virusii, cu efect antibacterian, antivirotic si antifungic;
• lupeolul, acidul salicilic si magneziul au efect analgezic, care calmeaza eficient durerea.
• contine cel putin 3 acizi grasi (sterine vegetale: colesterina, campesterina si beta-sterina) cu efect antiinflamator.
• beta-sitosterina este agent anticolesterol.

Intareste sistemul imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii, accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul; are efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara; asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si evindeca si amelioreaza multe boli si anomalii. Planta hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza absorbtia alimentelor si echilibreaza starea generala.

Recomandari, preparare

Plantele de aloe se ţin fără apă, la întuneric o perioadă de 5 zile. Se vor folosi doar plantele care sunt trecute de 3 ani ca vârstă de vegetaţie. După această perioadă se vor tăia frunzele. Există mai multe procedee:

• se pun la uscat pentru obţinerea prafului din toată planta tăiată felii subţiri.
• se extrage sucul care se pune la uscat formându-se praful.

Din ambele se poate face o tinctură. Se pune o parte de plantă şi 5 părţi de alcool de 70˚. Se ţine timp de 15 zile, după care se filtrează, iar lichidul obţinut se pune în sticle de capacitate mică, ermetic închise. Se preferă sticlele de culoare închisă. Se ţine la rece. Produsul este valabil 2 ani. Nu se foloseşte reziduul de pe fundul sticlei. Acesta va fi îndepărtat.

Planta proaspătă se va folosi doar la aplicaţii externe. Se taie în felii punându-se partea tăiată pe rană sau pe piele.

Digestiv 5-15 picături, înainte de mese diluate în ceai.

Aloe ca purgativ: 1 linguriţă de tinctură diluată cu 100 ml apă sau ceai. Se ia după mese. Acţiunea se manifestă peste 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinate local în pereţii intestinali. Glicozidele oximetil-antrachinonice sunt absorbite de intestinul subţire şi eliminate prin intestinul gros la nivelul căruia scindează enzimele. Doza purgativă se poate administra de 2-3 ori în zi. 
Mai acţionează şi ca tonic amar (anorexie), eupeptic dar şi ca un bun antitoxic în special pentru ficat.
Praful se va lua câte 0,10-0,20 g ca digestiv şi 0,10-0,30 g ca purgativ.

Administrare:

• Un vârf de cuţit de praf se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Este foarte amar şi din această cauză se ia foarte greu.
• Se pune în capsule de medicamente câte 0,5 g la capsulă şi se iau intern de 3 ori pe zi înainte de mese.
• Se va face ceai din 1 linguriţă de praf pus la 250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 10 minute, după care se filtrează şi se consumă, preferabil îndulcit cu miere, dacă nu est vorba şi despre diabet.
• Praf se presară pe răni externe.
• Praf în amestec cu ulei, grăsime diferită (unt, smântână, untură de porc, lanolină, vaselină) transformându-se în creme sau unguente care se vor aplica extern. Se pune 1 parte plantă praf şi 3 părţi grăsime.
• Tinctură - se va pune 50 g de praf la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se ţine timp de 15 zile agitând des sticla. Se filtrează şi se pune in sticluţe de capacitate mai mică la rece. Se va lua câte 10 picături - 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate face tinctură şi din plantă proaspătă tot în acest fel.
• Plantă proaspătă se taie şi se pune cu tăietura pe rană.

Reţete cu aloe şi combinaţii

Aloe cu propolis - 100 ml de tinctură de aloe se pun împreună cu 30 ml de tinctură de propolis 30 %. Este foarte indicată atât intern cât şi extern având rol de refacere celulară, regenerare, cicatrizare celulară, antibiotic, etc. Este unul dintre cele mai eficiente antibiotice folosite la foarte multe afecţiuni. Posologie - o linguriţă de 3 ori pe zi diluată în puţină apă.

Aloe cu ulei de cătină - se vor pune la 100 ml tinctură de aloe 30 ml ulei de cătină. Se va agita foarte bine înainte de întrebuinţare. Este util în toate afecţiunile pielii când se constată uscăciunea exagerată a tegumentelor, dar şi în eczeme, psoriazis, ihtioză. Se poate aplica în strat subţire, după care se va aplica un pansament. Pansamentul se va schimba la 24 ore.

Aloe cu miere - praf de aloe şi miere cât cuprinde, se foloseşte intern o linguriţă de 3 ori pe zi sau extern în aplicaţii locale, apoi se pansează pentru 24 ore. Este utilă chiar la cancer sau ulceraţii atât la piele cât şi în interiorul organismului la diferite răni, chiar şi după operaţii.

Aloe cu ulei de măsline - o linguriţă de praf de aloe la 50 ml ulei. Se poate folosi intern pentru toate afecţiunile în care se indică acţiunea de curăţire a organismului, în special în bolile cronice.

Vin cu aloe - un litru de vin roşu şi 10 g de praf de aloe. Se va ţine la macerat o perioadă de 8 zile, după care se foloseşte. Nu este nevoie să se filtreze. Înainte de folosire se agită sticla pentru că are tendinţa de a se sedimenta.

Creme cu aloe - se foloseşte o linguriţă de praf de aloe şi 50 g de materie grasă. Aceasta poate fi - untură, ulei (se pune şi ceară de albine), smântână, unt, lanolină, vaselină, etc. Se indică la toate afecţiunile dermatologice sau în cosmetică atât pentru vindecare cât şi pentru întreţinere.

Precautii, contraindicatii

Se interzice la gravide, femei cu metroragii, la bolnavii cu hemoroizi, la cei cu nefrite.
Femeile care alăptează vor trebui de asemenea să nu consume aloe, deoarece trece în lapte.