În scop fitoterapeutic se utilizează frunzele tinere, tulpina și mai ales, fructele lungi, ovale, ce apar în fiecare sezon.
Denumirea uzuala: Ananasul (Ananas comosus sin. sativus) face parte din familia Bromeliaceae, care reunește în jur de 3.170 de plante tropicale, acesta fiind singurul comestibil. Are numele comun atât al plantei tropicale cât și al fructului.
Scurta descriere: Ananasul este o plantă tropicală, erbacee, perenă, tolerantă la secetă, care creşte până la 1-1,5 metri în înălţime. Are o tulpină foarte scurtă, trunchiul având 5-6 cm în diametru, cu multe frunze lungi (70-80) în rozetă, dispuse superior, pe traiectul trunchiului cu muguri vegetativi și poartă în vîrf o inflorescență sub formă de spic. Frunzele sunt suculente, liniare, lungi, elastice, pe margini dinţate, cu ghimpi încovoiaţi, pe partea superioară glabre, de culoare verde-închisă, galbenă-verzuie sau roşiatică, pe cea inferioară sunt acoperite cu bractee albe, subţiri. Frunzele din mijlocul tufei stau aproape vertical, iar cele periferice sunt aplecate. Florile sunt mici, bisexuate, dispuse în spicul de pe trunchi. Fructul este sincarp (multiplu), cu multe seminţe, are cca 20 cm lungime şi 14 cm grosime şi o greutate de la 2 până la 15 kg; are culoarea verde-închisă, iar la maturitate - oranj-aurie. Înfloreşte în luni diferite.
Fructul de ananas este, de fapt, o combinaţie (o aglutinare) de fructe produse de mai multe flori alăturate (în jur de 200 flori) .
Pulpa sa este suculentă şi cărnoasă, cu tulpina care serveşte ca un miez fibros de sprijin. Exteriorul este dur, cu mici solzişori ce pot fi de culoare verde închis, galben, portocaliu-galben sau roşu atunci când fructul este foarte copt. Pulpa poate varia ca şi culoare de la alb-crem la galben şi are un amestec de gust dulce şi o aromă bogată.
Ananasul a fost descoperit în 1493 de către Cristofor Columb pe Insula Guadalupe, acest fruct fiind, de altfel, de mult timp cultivat în America de Sud. Băștinașii indieni sud-americani Guarani îl numeau naná, adică “fructul minunat, delicios, parfumat”. Datorită asemănării sale cu un con de pin, Columb i-a dat denumirea de pinul indienilor- pineapple. În 1519, Magelan a descoperit ananasul în sudul Braziliei și al Paraguayului, iar în decurs de cîțiva ani, savurosul fruct a fost exportat în Anglia. În scurt timp, culturile de ananas s-au rîspîndit rapid în India și Asia. Ananasul a devenit accesibil întregii lumi abia în 1903, cînd James Drummond Dole a început să-l conserve sub formă de compot. Timp de sute de ani, ananasul a fost considerat un fruct rar și scump. Ovidiu scrie: este cel mai delicios dintre fructe, un lux al zeilor și numai Venus are dreptul să-l culeagă. În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, ananasul era cultivat în sere artificiale în toata Europa de Vest, fiind apreciat de oamenii bogați ca simbol al prieteniei , ospitalității și luxului, motivul pentru care ananasul este des întâlnit în decorațiuni și pe piesele de mobilier din acele vremuri. Era atît de rar și scump, încît în secolul al XIX-lea nobilii își împrumutau fructele între ei pentru a-și decora mesele cînd aveau oaspeți.
Se cunosc multe soiuri de ananas, care se deosebesc prin culoarea părţii suculente a fructului şi prin dimensiunile lui.
Cei mai mari producători de ananas sunt: Filipine - 2,2 milioane tone; Tailanda – 1,9 milioane tone; SUA (Hawai) și Brazilia cu 1,4 milioane de tone.
Cel mai important exportator de fructe proaspete de ananas este Costa Rica cu 322 mii de tone.
Ananasul este inclus în rândul plantelor medicinale datorită calităţilor fructului său.
Principii active: Ananasul nu conține grăsimi sau colesterol şi are doar 50 de calorii per 100 grame. Conține vitaminele A, B1, B5, B6, acid folic și C (cât jumătate din fructul unei portocale). Conține, de asemenea, acid citric, acid malic, fibre, fitonutrienți (acid cumaric, acid clorogenic), pectine, polizaharide, antioxidanți, o drojdie și un ferment digestiv –bromelină (bromelaină ) - cel mai preţios compus, din punct de vedere medicinal, capabil să accelereze digestia proteinelor, digeră în câteva minute de 1000 de ori greutatea ei de proteine și care este comparată cu pepsina și papaina. Totodată, ananasul conține deopotrivă polifenoli- betacaroten, iod, magneziu, mangan, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf și săruri minerale.
NB! Doar sucul proaspăt de ananas conține bromelaină.
Date nutriționale pentru 100 grame de ananas crud:
Actiune farmaceutica: nutritivă (foarte digestibil), stomahică (favorizează digestia gastrică ), diuretică, dezintoxicantă, antiinflamatorie, antidepresiv, revigorantă etc.
Ananasul este o adevărată bombă enzimatică, iar proprietățile sale în ceea ce privește curățarea organismului, detoxifierea, purificarea intestinelor și a sîngelui nu sunt egalate de nici un fruct.
Atunci când cumpărăm un ananas proaspăt, trebuie să alegem un fruct uscat la bază, solzii galbeni, cu un miros intens, să fie greu pentru dimensiunea lui, ceea ce înseamnă că este suficient de suculent, coaja fără pete maronii, cu frunze verzi și lucioase. Gradul de coacere se testează rupând una dintre frunzele de la bază. Dacă se rupe ușor și iese suc, este copt.
Ananasul se comercializează crud sau conservat.
Se folosește cu succes la marinarea cărnurilor.
Uz intern: fructul ca atare (foarte copt); suc; extract uscat din ananas.
Uz extern: sucul de ananas în aplicație externă. Din ananas pot fi preparate măşti cosmetice (cu rol de curăţare, regenerare şi revitalizare a pielii).
Ananasul este foarte acid (în special cel necopt), iar această aciditate afectează smalţul dinţilor.
Fructele imature au o pronunţată acţiune laxativă.
Excesul de ananas poate produce dureri de stomac, diaree, reacții alergice și poate duce la infertilitate.
Bromelina, în aplicaţii locale, poate cauza dermatite sau iritaţii ale mucoasei bucale.
Conserva de ananas, un produs frecvent consumat, are un aport caloric superior fructului proaspăt (în func'ie de cantitatea de zahăr adăugată) şi nu conţine bromelină, care este distrusă odată cu tratamentul termic.
Consumul de ananas nu este recomandat în caz de ulcer gastric.
Femeilor însărcinate le este contraindicat consumul în cantități mari a ananasului.
Trebuie evitat de persoanele care suferă de hemofilie sau de cei cu boli renale și hepatice, deoarece, se pare că reduce timpul de coagulare al sîngelui.