Fii Sanatos

Andivă

Factorul curativ

Andiva este o plantă cultivată pentru frunzele ei cărnoase, având proprietăţi nutritive, dietetice şi oficinale. Acestea se consumă crude, sub formă de salată, sau pregătite după diferite reţete. Este o plantă bienală. Semințele – semănate primăvara (după jumătatea lunii mai, pînă în iunie), oferă frunze, ce sunt recoltate toamna și stocate pentru iarnă.

Afecțiuni pentru care se recomandă:

• avitaminoze - aport însemnat de vitamine şi minerale necesare organismului etc.
• cure de slăbire (are valoare nutritivă mare, deși o frunză de andivă conține o singură calorie)
• anorexie, digestie lentă - proprietățile terapeutice ale andivelor se datorează gustului lor amărui, stimulînd pofta de mâncare și secrețiile gastrice, efect tonic digestiv, laxativ uşor, depurativ
• obezitate, dislipidemii, modificarea metabolismului glucidic şi lipidic
• alimentația persoanelor în vîrstă, pacienților: convalescenți, cardiaci, renali, diabetici (conținut foarte scăzut de glucide), cu paralizie, convulsivi etc.
• în timpul sarcinii - aport mare de vitamine şi minerale
• stres, nervozitate, astenie, depresie - calmează uşor sistemul nervos, proprietăți energizante și remineralizante
• patologii hepato-biliare - insuficienţă biliară, litiaza biliară, colecistatonie – efect colagog, coleretic remarcabil, acțiune tonică hepatică și biliară
• afecțiuni renale, edeme – efect diuretic, aport mai mare de potasiu
• helmintiaze - efect de combatere a paraziţilor intestinali
• previne îmbătrânirea precoce şi instalarea unor boli generative - intibina, substanţă antioxidantă naturală din componența andivei, diminuează efectele nocive ale radicalilor liberi
• tratamentul cancerului uterin, în tumorile ficatului, splinei şi laringelui - latexul din andive, intibina - diminuează efectele nocive ale radicalilor liberi, proprietăţi citostatice
• ateroscleroză – ca adjuvant, proprietăți depurative
• sistemului osos - osteoporoză – adepţii medicinei naturiste spun că o ceaşcă de andive tocate, consumate zilnic, asigură echivalentul a 300 mg de magneziu, mineral care ajută la păstrarea calciului şi a fosforului în oase; previne scăderea rezistenţei oaselor la bătrâni
• la copii - previne întârzierea creşterii și apariţia malformaţiilor osoase
• combaterea astmului, guturaiului şi afecţiunilor cardiace
• patologii oculare.

Prezentare generală

Denumirea uzuală: Andiva, Cichorium intybus var. foliosum, este o legumă din familia Asteraceae, cicoare de vară, cicoare de Bruxelles, cicoare Witloof sau cicoare de grădină. Se confundă cu Cichorium endivia. Numele de andivă este preluat din francezul “ endive„ și nu englezul – „endive„, care se referă la cicoare.

Scurtă descriere: Andivele sunt legume aparte, specifice perioadei de iarnă-primăvară, fiind obținute prin intrarea în vegetație forțată a rădăcinilor de cicoare sălbatică. Planta trăieşte doi ani (este o plantă bienală), timp în care îşi desăvârşeşte întreg ciclul biologic. În primul an, andiva rămâne scundă şi formează imediat deasupra solului, un mănunchi de frunze mari (lungi de cca. 30 cm) cu marginile drepte sau dantelate - la andiva creaţă. Aceste frunze sunt dispuse după razele unui cerc, imediat deasupra solului formând, ceea ce se numeşte rozeta bazală. În al doilea an, andivele formează tulpini înalte care poartă flori albastre, ca la cicoare.

Frunzele legumicole, se obţin numai în primul an, prin cultivarea rădăcinilor în muşuroaie, la întuneric, de obicei din toamnă până în primăvară. Limbul (frunza propriu-zisă), peţiolul (codiţa frunzei) sau lăstarii (mugurii frunzelor încă nedesfăcute) care se obţin în urma acestei metode de cultură, se numesc etiolate. Etiolarea se practică pentru ca organele vegetale să îşi piardă amăreala. Frunzele etiolate ale andivelor sunt deschise la culoare (alb - gălbui - verzui), deoarece în lipsa luminii şi-au pierdut o bună parte din clorofilă.

Descoperite în secolul al XIX-lea de belgieni, andivele sunt conside¬rate astăzi delicatese ale bucă¬tăriei internaţionale. Cultivate în mai toată Europa, acestea sunt de două feluri: andivele creţe şi cele cu frunze aproape întregi, ondulate, rulate şi uşor dinţate pe margine ; albe, care sunt mai dulci, sau verzi, cu gust uşor amărui.

Andivele sunt cultivate pentru uz culinar, prin tăierea frunzelor plantei și păstrarea rădăcinii și tulpinii într-un loc întunecat. Frunze noi înmuguresc, dar, în lipsa luminii, acestea sunt albe și nu mai sunt amare, ca frunzele crescute în aer liber.

Franța este cel mai important cultivator de andive.

Andivele sunt legume din categoria verdeţurilor, deosebit de sănătoase, în special în anotimpul rece, cînd și apar pe piață, din luna noiembrie pînă primăvara, cu aport însemnat de vitamine şi minerale, necesare organismului în această perioadă. Andivele ondulate sunt şi cele mai folosite în alimentaţie. Andivele, cicori aristocratice, legume de lux, originare din Belgia, acolo unde sunt numite “aurul alb”, datorită proprietăților pe care le au și sunt considerate delicatese de către bucătarii faimoși din întreaga lume! În țara noastră, din super-market-uri pot fi cumparăte mai des andive albe, cu frunza rotundă.

Principii active: În 100 g de frunze de andive se găseşte: calorii – 15 kcal ; apă - 90%, glucide - 6,5 % ( fructoză 1% ; glucoză 1% ; inulină 1% ; fibre vegetale 3%), proteine - 1,5%, lipide - 0,2 % ; vitamine : provitamina A – 2167 UI , vitamina C – 9 mg, vit. E – 0,4 mg, vit. K – 231 mcg, vit.B1 – 0,06 mg, vit.B2 – 0,12 mg, vit.B3 – 0,41 mg, vit. B5 – 0,9 mg, vit.B6 – 0,04 mg, vit. B8 – 16,8 mg, vit.B9 – 142 mcg ; substanţe minerale -1,1% (calciu 50 mg, fier – 1,4 mg, magneziu 20 mg, potasiu 380 mg, fosfor 71 mg, zinc 0,8mg, mangan 0,5 mg , sodiu – 22 mg, seleniu – 0,013 mg), substanţe amare cu proprietăţi tonic aperitive, substanţe triterpenice amare (lactucina, lactupicrina, intibina).

Actiune farmaceutica: energizantă, remineralizantă, laxativă, depurativă, colagogă, coleretică, acțiune tonică hepatică, biliară, digestivă etc.

Recomandari

• Se consumă cel mai des crude, sub formă de salată sau pregătite după diferite reţete (fierte, la cuptor). Important este ca, înainte de a le pregăti, frunzele să fie îmbibate puţin cu sare, iar apoi înmuiate în apă rece. Gustul amărui dispare şi dacă plantele sunt ţinute în apă cam 30 de minute. Indiferent însă de modul în care sunt preparate, andivele se curăţă, încă de la început, prin îndepărtarea frunzelor exterioare şi prin tăierea cotorului. Dacă o ţineţi la lumină, andiva se usucă, se înverzeşte şi devine şi mai amară. Ea se va conserva nu mai mult de 3 zile, în frigider.
• Tocătură
• Suc

NB! Andivele în stare crudă sunt mai puțin recomandate persoanelor cu ulcer gastroduodenal și gastrite hiperacide. Fiți cu noi pe facebook: