Fii Sanatos


Anghinare

18/10/16 (962 vizualizari)

Factorul curativ

frunzele se recoltează în miez de iunie, cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm. 

Afecțiuni pentru care se recomandă

  • hepatite cronice, ciroze hepatice, angiocolite, colecistite acute și cronice, dischinezii biliare
  • nefrite cronice
  • vărsături
  • enterite, fermentații intestinale
  • hemoroizi, constipații
  • angina pectorală, hipertensiune arterială, arteroscleroza, hipercolesterolemie.

Prezentare generală

Denumirea uzuală: Anghinare (lat. Cynara scolymus, fam. Compozitae) angină, anghină, carcioafă, amăreală sau darul Sfintei Marii.

Scurtă descriere: Anghinarea este o plantă ierboasă, erbacee perenă, cu tulpină sub­ţire şi dreaptă, care ajunge la maturitate la o înălţime de până la un metru şi jumătate. Are frunze mari, cres­tate, verde închis pe faţă şi cenuşii-albicioase pe dos, care se recoltează chiar acum, în iunie, când planta în­floreşte. Florile sale seamănă cu cele ale ciulinilor, fiind roşii-violacee şi învelite în solzi căr­noşi. Originară din regiunea mediteraneeană, se cultivă pentru solzii cărnoşi ai inflorescenţei şi pentru receptaculii florali care sunt comestibili. Este unul dintre cele mai bune tonice amare din flora mondială.

Principii active: cinarina, oxidaze, polifenoli, flavone, inulina, saruri de potasiu si magneziu; principiu amar, acizi organici, acid clorogenic, acizi aminati.

Acțiune farmaceutică: regenerează celulele hepatice, crește secreția de bilă a celulelor hepatice, stimulează contracția vezicii biliare și a căilor biliare și provoacă golirea conținutului lui, scade zahărul din sânge, mărește reziduul uscat al bilei, stimulează secreția biliară a colesterolului, scad colesterolul din sânge, decongestiv renal, posedă acțiune antimicrobiană moderată.

Preparare

Infuzie: în jumătate de litru de apă se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-4 linguriţe de iarbă de anghinare mă­runţită, după care se filtrează. Preparatul re­zultat se pune deoparte, iar plan­ta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vre­me de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se fil­trează. În final, se ames­tecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de in­fuzie combinată de anghinare, care se foloseşte in­tern.

Ceai de anghinare: 2 lingurițe la 300 ml apă clocotită, se bea în 3 reprize înaintea meselor principale. După 10 zile se mărește doza la 4 lingurițe, iar după încă 10 zile, 5 lingurițe la 300 ml apă clocotită. In acest fel doza crește treptat la 10 zile. După ce se va lua o pauză de o lună, cura se poate relua.

Pulbere de anghinare: măcinată se pune sub limbă o cantitate foarte mică, de un vârf de cuţit. Se va ţine acolo timp de 10 minute după care se înghite cu apă. Depo­zitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise er­metic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum treizeci de zile (deoarece substanţele active se oxidează relativ rapid).

Extract uscat de anghinare: se obţine din extractul apos pre­parat din părţi ae­riene de anghi­na­re, din care se eva­poră complet apa, rămâ­nând o pulbere brun-verzuie, foarte con­cen­trată în principii active - extractul us­cat de anghinare. Pe lângă că are o acţiu­ne terapeutică ex­trem de in­tensă

Tinctură de anghinare: 50 g de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml alcool alimentar de 70˚, și se ţine timp de 15 zile agitând deseori. Recipientul trebuie închis foarte bine. Din această tinctură se vor lua între 5 picături până la 15 picături de 3 ori pe zi, diluate cu ceai sau apă.

Precauții

Nu se supradozează, deoarece poate provoca colici hepato-biliare. Fiți cu noi pe facebook:

Contraindicații

  • afecțiuni acute renale și hepatobiliare;
  • nu se administreaza femeilor care alăptează, deoarece diminuează cantitatea de lapte;
  • în cazul persoanelor care suferă de sindromul colonului iritabil, admi­nistrarea anghi­na­rei poate determina pentru perioade foarte scurte de timp o amplificare a flatulenţei, care va dispărea însă în câteva zile.