Anghinare
18/10/16 (847 vizualizari)
Factorul curativ
frunzele se recoltează în miez de iunie, cand ating lungimea de aproximativ 30-35 cm.
Afecțiuni pentru care se recomandă
- hepatite cronice, ciroze hepatice, angiocolite, colecistite acute și cronice, dischinezii biliare
- nefrite cronice
- vărsături
- enterite, fermentații intestinale
- hemoroizi, constipații
- angina pectorală, hipertensiune arterială, arteroscleroza, hipercolesterolemie.
Prezentare generală
Denumirea uzuală: Anghinare (lat. Cynara scolymus, fam. Compozitae) angină, anghină, carcioafă, amăreală sau darul Sfintei Marii.
Scurtă descriere: Anghinarea este o plantă ierboasă, erbacee perenă, cu tulpină subţire şi dreaptă, care ajunge la maturitate la o înălţime de până la un metru şi jumătate. Are frunze mari, crestate, verde închis pe faţă şi cenuşii-albicioase pe dos, care se recoltează chiar acum, în iunie, când planta înfloreşte. Florile sale seamănă cu cele ale ciulinilor, fiind roşii-violacee şi învelite în solzi cărnoşi. Originară din regiunea mediteraneeană, se cultivă pentru solzii cărnoşi ai inflorescenţei şi pentru receptaculii florali care sunt comestibili. Este unul dintre cele mai bune tonice amare din flora mondială.
Principii active: cinarina, oxidaze, polifenoli, flavone, inulina, saruri de potasiu si magneziu; principiu amar, acizi organici, acid clorogenic, acizi aminati.
Acțiune farmaceutică: regenerează celulele hepatice, crește secreția de bilă a celulelor hepatice, stimulează contracția vezicii biliare și a căilor biliare și provoacă golirea conținutului lui, scade zahărul din sânge, mărește reziduul uscat al bilei, stimulează secreția biliară a colesterolului, scad colesterolul din sânge, decongestiv renal, posedă acțiune antimicrobiană moderată.
Preparare
Infuzie: în jumătate de litru de apă se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-4 linguriţe de iarbă de anghinare mărunţită, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se aproximativ un litru de infuzie combinată de anghinare, care se foloseşte intern.
Ceai de anghinare: 2 lingurițe la 300 ml apă clocotită, se bea în 3 reprize înaintea meselor principale. După 10 zile se mărește doza la 4 lingurițe, iar după încă 10 zile, 5 lingurițe la 300 ml apă clocotită. In acest fel doza crește treptat la 10 zile. După ce se va lua o pauză de o lună, cura se poate relua.
Pulbere de anghinare: măcinată se pune sub limbă o cantitate foarte mică, de un vârf de cuţit. Se va ţine acolo timp de 10 minute după care se înghite cu apă. Depozitarea pulberii se face în borcane de sticlă închise ermetic, în locuri întunecoase şi reci, pe o perioadă de maximum treizeci de zile (deoarece substanţele active se oxidează relativ rapid).
Extract uscat de anghinare: se obţine din extractul apos preparat din părţi aeriene de anghinare, din care se evaporă complet apa, rămânând o pulbere brun-verzuie, foarte concentrată în principii active - extractul uscat de anghinare. Pe lângă că are o acţiune terapeutică extrem de intensă
Tinctură de anghinare: 50 g de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml alcool alimentar de 70˚, și se ţine timp de 15 zile agitând deseori. Recipientul trebuie închis foarte bine. Din această tinctură se vor lua între 5 picături până la 15 picături de 3 ori pe zi, diluate cu ceai sau apă.
Precauții
Nu se supradozează, deoarece poate provoca colici hepato-biliare. Fiți cu noi pe facebook:
Contraindicații
- afecțiuni acute renale și hepatobiliare;
- nu se administreaza femeilor care alăptează, deoarece diminuează cantitatea de lapte;
- în cazul persoanelor care suferă de sindromul colonului iritabil, administrarea anghinarei poate determina pentru perioade foarte scurte de timp o amplificare a flatulenţei, care va dispărea însă în câteva zile.