Fii Sanatos

Asmățuiul

Factorul curativ

Pentru uz medicinal se recoltează, de obicei, frunzele și lăstarii, dar este utilă chiar și planta în întregul ei.

Afecțiuni pentru care se recomandă

• afecțiuni ale tractului gastro-intestinal (ulceraţii faringiene şi bucale, stomatite, constipaţie)
• hemoroizi - sunt recomandate băile de șezut cu infuzie de plantă)
• afecţiuni oftalmologice (blefarită, inflamarea pleoapelor) - comprese călduţe pe ochii închişi 
• amenoree 
• galactagog (creşte cantitatea de lapte la tinerele mame)
• dermatoze (herpes, cuperoză, eczeme, înţepături de insecte, leziuni iritante, prurit). Pe leziuni, răni se pun frunze proaspete zdrobite pe zona afectată.
• gută, reumatism (un pahar cu suc proaspat administrat de trei ori pe zi)
• scorbut
• faringite, laringite
• litiază renală (pietre la rinichi), retenţii urinare
• hidropizie
  
  

Prezentare generală

Denumire uzuală: (Anthriscus cerefolium) asmaţuc, asmaţuchi, asmăţile, aţmaţuchi, asmaţuc, chervăl, haşmaciucă, hasmaţuchi, hasmaciuc, hiasmă, tulburea, turburea..

Scurtă descriere: Asmăţuiul este o erbacee din familia umbeliferelor. În varianta din flora spontană (Anthriscus silvestris) are o înălţime cuprinsă între 30 și 210 cm. Tulpina este ramificată, iar frunzele au formă triunghiulară și sunt de mari dimensiuni. Are o rădăcină subțire, tubulară, de culoare albă. Înflorește în partea a doua a verii. Florile sunt albe, uneori gălbui. Fructele coapte sunt lunguiețe de culoare maro-închis. În flora spontană, asmăţuiul crește în pădurile umbroase și umede, pe marginea râurilor sau în pajiștile cu umezeală. Este cultivat pentru mirosul său, fiind folosit în bucătărie. De altfel, asmăţuiul este considerat în primul rând o „verdeaţă” condimentară. 

Atenție! Specia comună poate fi confundată cu cea otrăvitoare. Pentru a le deosebi se freacă între degete o bucată de plantă. Cea comună degajă o aromă placută, în timp ce asmățuiul otrăvitor degajă un miros respingător, de urină de șoarece.

Principii active: vitaminele C, B1, B2, PP, ulei eteric, săruri minerale, substanţe azotoase.

Acțiune farmaceutică: antiinflamator, tonic, cicatrizant, rezolutiv.
Datorită calităţilor sale medicinale, asmăţuiul produce o relaxare generală a organismului, contribuind, la detoxifierea acestuia. Acţionează și ca un bun antiseptic respirator. Cercetări recente indică faptul că asmăţuiul are și calităţi ce-l fac util în prevenirea cancerului. În mod frecvent, asmăţuiul este folosit pentru stimularea digestiei. Cu extracte de asmăţui se tratează și unele afecţiuni ale pielii, cum ar fi dermatozele, fiind utilizat și în proceduri cosmetice, mai ales în cele privind îngrijirea feţii. Asmăţuiul are efecte pozitive și în gută, reumatism, scorbut, laringită, litiază renală (pietre la rinichi), hidropizie.

Preparare

Din asmăţui se prepară diferite ceaiuri, creme. Fiți cu noi pe facebook:

• ceaiul de asmățui se face din 2 lingurițe de plantă la 250 de ml de apă fiartă. Se lasă acoperit 10 minute și apoi se strecoară. Se poate de folosit pe durate mai lungi de timp deoarece nu are efecte negative – este indicat să se bea 2 căni din acest ceai pe zi.
  • dacă este folosit pentru uz extern se consumă cantitate dublă de asmățui.
• infuzia se prepară din una sau două linguri de plantă verde mărunțită peste care se toarnă o cană cu apă fierbinte. Se administrează o cană de trei ori pe zi.
• se poate face şi cremă de asmățui: în 100 g grăsime (untură de porc, unt, vaselină, lanolină, etc) se va fierbe 50 g de plantă mărunţită timp de 3 ore. După ce se strecoară poate fi adăugată miere de albină dacă se dorește o consistență mai mare.
• sucul proaspăt se prepară din frunze verzi ce sunt zdrobite sau păsate.
• cataplasmele se prepară din infuzie, suc proaspăt și chiar frunze zdrobite de asmățui.