Fii Sanatos

Albăstrele

Factorul curativ

De la albastrele se aduna numai florile de culoare albastra, atunci când planta ajunge la maturitate (lunile iulie-septembrie), inlaturandu-se cele de culoare alb-roz, culese eventual din greseala. Eliminarea acestora se face inainte de uscare, deoarece din produsul uscat ele se inlatura foarte greu. Florile se aduna numai pe timp uscat, dupa ce roua s-a ridicat si in momentul cand ele sunt complet deschise. Uscarea se face intinzand florile in straturi foarte subtiri. In cazul uscarii cu ajutorul caldurii artificiale, temperatura nu trebuie sa depaseasca 35 grade C. Din 3-4 kg flori intregi proaspete cu receptacul se obtine 1 kg produs intreg uscat.

Afectiuni pentru care se recomanda

• iritatii oculare (conjunctivite, în inflamaţii ale pleoapelor)
• afectiuni renale si ale vezicii urinare
• tonifierea muschilor (sub forma de comprese)
• readuce pofta de mâncare
• hemoroizi
• boli si infectii intestinale, diaree
• colici intestinale si stomacale la sugari
• indigestii, anorexie
• eczeme
• cearcane
• ihtioza, xeroze cutanate
• revigorarea si tonofierea tenului, a ochilor, a parului.

Prezentare generala

Denumirea uzuala: (Centaurea cyanus Fam. Compositae) Albăstreaua este denumită și albăstrică, albăstriță, vinețea, vinețică, (reg.) ghioc, zglăvoc, floarea-grâului, floarea-paiului, clopoțel, floare-vânătă, floarea paiului, iarba frigurilor, măturice, tătăișă vânătă.

Scurta descriere: Albăstreaua este o specie de plante erbacee anuală, erectă, înaltă de 0,5—1 m, cu peri pe organele aeriene din familia Asteraceae, ce crește în Europa. Albăstrelele smălţuiesc fâneţele, lanurile de grâu și secară, taluzurile drumurilor. Preferă locurile uscate și însorite, chiar și atunci când condiţiile de viaţă sunt dificile. Înfloresc din iunie și până în septembrie. În mod obișnuit, de la albăstrele se recoltează inflorescenţa (sau chiar numai petalele), dar poate fi utilizată și planta întreagă. Tulpina este verde, muchiată, simplă sau ramificată. Frunzele sunt alterne, liniare, lungi pînă la 8—9 cm și înguste doar de 4—9 mm, alburii datorită perilor mătăsoși. Florile sunt albastre, grupate în antodii globuloase terminale; deși toate sunt tubuloase, ele sînt diferențiate și anume 7—12 marginale, sterile, cu formă de pâlnie și alte numeroase interne, fertile, mai mici, și cu nuanțe spre violaceu. Florile sunt dispuse mai multe la un loc, formând un capitul, înconjurat de bractee de culoare verde, cu marginile acoperite cu dințisori bruni. Florile marginale sunt mai de dimensiuni mai mari, având forma unei pâlnii cu 5 dinți. Florile centrale sunt mai mici. Fructele sunt mici achene (3 mm), cu papus.

Principii active: centaurina, pelargonină, cianină, tanin.

Actiune farmaceutica: calmant, diuretic, astringent.

Recomandari, preparare

- infuzie: o lingurita si jumatate de flori la 300 ml apa clocotita; se lasa vasul acoperit 15-20 minute; se bea caldut in 3 reprize inaintea meselor principale, cu aproximativ o jumatate de ora;
- extern, sub forma de comprese si cataplasme pentru ochi.