Fii Sanatos

Arțar

Factorul curativ

În scop fitoterapeutic sunt utilizate frunzele, fructele, scoarţa, mugurii şi sucul (seva). Florile se deschid în lunile martie-mai, înaintea apariției frunzelor.

Afectiuni pentru care se recomanda

• stări febrile - proprietăți antipiretice
• artrită, reumatism, gută, spondiloză - efect antiinflamator, analgezic
• ateroscleroză
• boli cardiovasculare - ameliorează activitatea cordului (zincul), efect hemostatic
• nevralgii faciale, intercostale, sciatică, neurastenie - efect antiinflamator, analgezic
• stres, depresie - acțiune calmantă, energizantă
• hepato-biliare, hepatite, colecistite, disfuncţii hepatice şi biliare, litiaza biliară şi dischinezia biliară, cu secreţie abundentă de bilă - normalizează activitatea ficatului şi colecistului, reduce precipitarea sărurilor biliare, proprietăți coleretice, colagoge, antiinflamatorii
• hipercolesterolemie, hiperglicemie - reduce nivelul colesterolului şi al glicemiei la persoanele diabetice
• prostatite, cancer de prostată - efect antiinflamator, crește nivelul de zinc în prostată (nivelurile scăzute de zinc din această glandă favorizează dezvoltarea cancerului de prostată)
• afecţiuni re­nale - efect diuretic, antiinflamator, analgezic
• în lupta cu radicalii liberi - efect antioxidant
• imunitate scăzută - rol imunostimulator, inclusiv la copii (zincul și manganul)
• bolile aparatului respirator - efect antiinflamator, imunostimulator, analgezic
• răni, dermatoze, înţepături de insecte – rol antiinflamator, anti­septic
• diaree - efect antidiareic, astringent
• cosmetologie - frunzele de arţar ajută la curăţarea tenului, iar frunzele proaspăt strivite, au o acţiune antiinflamatoare şi calmantă asupra pielii 
• dietologie - siropul este folosit ca edulcorant natural
• sistemului reproductiv masculin - ajută la buna funcționare a sistemului reproductiv la bărbați (zincul)

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Arțarul (Acer platanoides), numit și paltin de câmp, este o specie de arbori din familia Aceraceae, după sistemul Cronquist (1981) sau Sapindaceae după sistemul APG III (2009).

Scurta descriere: Arţarul este o specie foarte bine cunoscută, ce se întâlneşte frecvent pe tot continentul european. Un arbore rezistent, cu lemnul alb, elastic și rezistent, cu frunze caracteristice, subțiri, lucioase, despicate în cinci lobi lungi și ascuțiți (palmate), de 10 - 18 cm diametru, cu sinusuri larg rotunjite. Pețiolul frunzei este lung, frunza are o sevă lăptoasă. Forma coroanei este ovoidă cu ramuri divergente. Toamna frunzele se colorează în galben-auriu ajungând până la roșu. Are flori de culoare alb-gălbui sau verzuie, grupate în inflorescențe umbeliforme, care se deschid în lunile aprilie-mai, înaintea apariției frunzelor. Fructul este format din două samare alăturate, de 8 - 10 centimetri, cu aripioare late ce formează un unghi obtuz. Între ele, în vârful acestui unghi, se găseşte sămânţa, o mică nucă turtită. Scoarta sa este netedă, cenuşie, se desprinde de trunchi sub forma unor solzi alungiţi.

Arțarul este iubitor de climat călduros, dar rezistent la geruri. Crește până la 20 de metri. Este rezistent la fum și praf, motiv pentru care se folosește de-a lungul șoselelor și autostrăzilor, în perdele de protecție. Este deseori plantat în parcuri, pentru umbra generoasă a frunzişului său.

A fost ales ca simbol al Canadei, deoarece corespunde diviziunii teritoriale în zece provincii și trei teritorii. Acest copac are un rol important în istoria Canadei, mai ales unul comercial, arţarul fiind căutat pentru lemnul său (a cărei rezistenţă este importantă pentru fabricarea de mobilă, pentru amenajările interioare), dar şi pentru zahărul acestuia. Se cunosc peste 10 specii ce cresc în Canada (arţarul de zahăr, arţarul negru, arţarul argintiu, arţarul roşu, arţarul fin, arţarul ţepos etc.). La ora actuală, Canada produce mai mult de 80% din cantitatea de sirop de arțar de pe glob.

Arţarul este un arbore rezistent, preţuit pentru lemnul său și fiind utilizat în medicina populară încă din timpuri străvechi, pentru efectele terapeutice ale frunzelor, scoarţei, mugurilor, fructelor, siropului , extras prin crestarea scoarţei de arţar.

Arţarul - arborele cu o mie de virtuţi. Este apreciat încă din timpul Egiptului Antic ca unul dintre cele mai importante remedii în tratarea stărilor febrile. Apare chiar și în Biblie. Ca plante melifere, speciile de arţar produc nectar şi polen. Cel mai productiv este paltinul de câmp care asigură o cantitate de 4-8 kg miere la stup.

Principii active: Compoziţia chimică a arţarului nu este pe deplin cunoscută, printre cele mai cunoscute substanţe care se găsesc şi se cunosc la momentul de faţă fiind: taninurile, flavonele şi principiile amare. Siropul de arțar conține potasiu, calciu, magneziu, zinc, fosfor, mangan, fier, seleniu.

Actiune farmaceutica: astringentă, edulcorant natural, antidizenterică, antidiareică, antioxidantă, energizantă, hemostatică, cicatrizantă, coleretică, colagogă, hipoglicemiantă, hipocolesterolemiantă, antiinflamatorie, calmantă, anticoagulantă şi antipiretică.

Recomandari

Pentru uz intern se folosesc :

• infuzii din frunze proaspete
• extracte alcoolice
• vin de arţar
• siropuri
• sevă

În uz extern se utilizează cataplasme cu frunze proaspete sau uscate şi bucăţi de scoarţă, care se strivesc şi se aplică pe locuri dureroase, pe articulații inflamate, pe pielea iritată şi pe ochii obosiţi. În cazul picioarelor grele se introduc frunze în ciorapi, având efecte răcoritoare, calmante şi antiinflamatoare.

Eficiente sunt şi cataplasmele cu vin din frunze, aplicate pe inflamaţii articulare şi zone cu dureri provocate de gută, reumatisme şi înţepături de insecte. Fiți cu noi pe facebook:

Preparare

• Vinul se prepară din 20 g de frunze la un litru de vin - se fierbe la foc mic timp de 20-30 de minute, se strecoară şi se completează volumul până la un litru. Se consumă câte o lingură de trei ori pe zi, având efecte în afecţiunile hepatobiliare. Siropul amestecat în vin se utilizează în stări febrile.
• Tinctură din frunze de arţar - sunt două modalităţi de preparare:

1. 1. Se aleg frunze de culoare roşie aprinsă, se usucă la semiumbră sau la întuneric. Se macerează 10 linguri pline de frunze uscate şi sfărâmate în 500 ml ţuică sau în vodcă de 40°. Sticla se lasă la macerat 7 zile la întuneric, închisă ermetic. Se beau 20-30 de picături, de trei ori pe zi, înainte de masă, diluate în ceai, preparat din 2 linguriţe de frunze proaspete sau uscate de arţar şi 200 ml de apă.
   2. Cele mai tinere frunze se trec prin maşina de tocat sau prin storcător. La fiecare 70 ml de suc se adaugă 30 ml de alcool dublu rafinat de 96°. Se macerează timp de 7-10 zile la întuneric, închis etanş.

• Seva dulce de arţar conţine circa 5% zahăr şi este recomandată, primăvara, persoanelor anemice, bătrânilor şi convalescenţilor. Seva se obţine prin crestarea scoarţei. Un arbore elimină până la 10-12 litri de sevă în două săptămâni, iar un arţar de 30-40 de ani poate asigura 35-45 de litri pe an.
• Din seva de arţar se poate prepara mustul, oţetul sau vinul, iar prin procedeele industriale se extrage zahărul.
• Mai frecvent, se prepară un sirop ecologic, bun pentru diverse deserturi, precum şi ca îndulcitor în diete, având un gust fin de caramelă.
• Arţarul fiind arbore melifer, se mai foloseşte şi sub formă de miere, nectar şi polen.