Fii Sanatos

Date statistice

Cancerul ovarian alcătuieşte aproximativ 4% din toate patologiile maligne feminine. Riscul unei femei de a face un cancer ovarian este de 1: 71.Această maladie se dezvoltă, de regulă, la femeile peste 55 ani.
În Republica Moldova morbiditatea prin cancer cervical în 2008 a alcătuit 7,4%ooo (138 cazuri). Supravieţuirea la 5 ani a constituit 40,9% (379 cazuri).

Etiologie

În mod clasic, se consideră că malignităţile ovariene au origine în celulele din seroasa ovarului. Totuşi, unii autori sugerează şi alte origini ale acestui cancer. Cauzele exacte ale cancerului ovarian rămân deocamdată insuficient cunoscute. Deşi unele femei au cazuri de cancer ovarian în familie, factorul genetic nu este constant asociat cu apariţia cancerului ovarian. Se pare că doar 10-20% dintre paciente au un istoric familial pozitiv de cancer de ovar. Specialiştii aproximează că 2 din 100 femei au risc de a dezvolta cancer de ovar pe durata vieţii.
Acest risc creşte însă la 5 din 100 dacă există istoric pozitiv (un caz) şi la 7 din 100 dacă există mai mult de două cazuri ca cancer ovarian în familie. Dacă însă pacienta are o rudă de gradul întâi cu cancer ovarian (indiferent că este vorba de mamă, fiică, soră), riscul de apariţie a cancerului este între 25- 50%.
Femeile care moştenesc o mutaţie genetică în genele BRCA1 şi BRCA2 au un risc mult mai crescut de apariţie a cancerului ovarian şi mamar. Pacientele cu mutaţii în gena BRCA1 au un risc de 20- 60% de a face cancer, în timp ce pacientele cu mutaţie pe gena BRCA2 au un risc de 10- 35%. Totuşi, trebuie precizat faptul că mai puţin de 5% din femeile din populaţia generală au o predispoziţie ereditară pentru cancerul ovarian.

Pe lângă factorii genetici, există şi alţi factori care influenţează riscul de apariţie a cancerului de ovar, printre care:

• Infertilitatea;
• Nuliparitatea;
• Neutilizarea unei metode contraceptive hormonale.

Factorii reproductivi par a fi importanţi, deoarece s-a observat că femeile care au avut o sarcină, au un risc de 50% mai scăzut de a face cancer de ovar comparativ cu femeile nulipare (care nu au avut o sarcină).
Sarcinile multiple oferă un rol protector suplimentar. De asemenea, utilizarea contraceptivelor orale poate să descrească semnificativ riscul de apariţie a cancerului de ovar. Influenţa acestor factori şi importanţa lor susţine teoria conform căreia riscul de apariţie a cancerului ovarian este corelat cu ovulaţia şi orice stimul care suprimă ciclul ovulator pare a avea un rol protector. Cancerul de ovar apare şi în cadrul unui sindrom genetic, numit Lynch II sau cancerul colorectal nonpolipos ereditar. Astfel de afecţiuni au agregare familială, iar membrii au un risc crescut de apariţie a mai multor neoplazii, printre care: cancer colorectal, endometrial, gastric, de intestin
subţire, de sân, de pancreas şi de ovar.

De reţinut!
În cazul în care aveţi un istoric familial de cancere multiple, în special de colon şi sân, ar fi bine să discutaţi cu medicul o posibilă investigare a profilului genetic pentru a se stabili dacă există mutaţii ale genelor BRCA1 sau 2. În cazul în care astfel de mutaţii sunt prezente, veţi putea fi inclusă în programe de screening pentru diagnosticarea rapidă, precoce a unui eventual cancer. Prognosticul cancerului, chiar şi al celui de ovar, este cu atât mai favorabil cu cât afecţiunea este diagnosticată cât mai timpuriu.

Simptomele cancerului ovarian sunt nespecifice, mimînd dereglări ai intestinului sau ale vezicii urinare, iar înrăutăţirea acestor dereglări poate sugera o suspiciune la cancer ovarian. Odată cu avansarea procesului se pot înregistra simptome:

• Senzaţii de presiune, plenitudine, edemaţiere, barbotare în abdomen
• Urgenţe urinare
• Dureri şi disconfort în pelvis
• Indigestie persistentă, meteorism, greaţă
• Diaree, constipaţie
• Pierderea apetitului şi saturarea rapidă cu alimente
• Creşterea în volum a abdomenului
• Dureri în regiunea lombară

• Chirurgical
• Combinat (radioterapie)
• Complex (chimio-, radioterapie)

Tratamentul antineoplazic poate fi stresant atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic şi emoţional. Pacientele nu trebuie să facă faţă doar efectelor sale neplăcute de ordin fizic, dar trebuie să aibă şi tăria să îl suporte timp de mai multe luni de zile. În plus, vestea că neoplazia a reapărut poate distruge chiar şi cel mai motivat şi optimist pacient. Specialiştii sunt de părere că pacientele care se confruntă cu o astfel de situaţie ar trebui să nu fie lăsate singure şi nici să nu se izoleze de cei dragi.

Discuţiile ajută foarte mult, chiar dacă la început pacientei îi vine mai greu de crezut. Suportul familiei şi al prietenilor poate avea un important rol şi poate ajuta pacienta în a-şi recâştiga încrederea. Apelarea la un psiholog nu trebuie nici ea ignorata. Sfaturile acestuia sunt utile, iar unii sunt foarte buni specialişti în recomandarea unor tehnici de relaxare care îşi propun să amelioreze stresul şi anxietatea pacientei.În toată această perioadă, cel mai probabil, percepţia pacientei despre corpul său se va modifica, fapt resimţit ca foarte stresant mai ales de femeile tinere.

Chimioterapia are aspecte neplăcute, însă din păcate ea este necesară, până acum negăsindu-se un alt tratament la fel de eficient. De aceea, specialiştii sunt de părere că pacienta ar trebui să discute despre toate aceste modificări de imagini cu partenerul său, dar şi cu medical personal.

Este foarte important de precizat că nu toate tratamentele împotriva cancerului cauzează durere. În situaţia în care a apărut durerea, cel mai potrivit este că pacienta să îi comunice acest lucru medicului, astfel încât să poată primi un tratament adecvat. Durerea în cancer (fie că este indusă de tratament, ca reacţie secundară, fie că este generată de cancer în sine), are anumite particularităţi, care o fac rezistentă, de cele mai multe ori, la tratamentul analgezic clasic, cel de intensitate moderata. Adesea, pacienţii cu cancer primesc o clasa aparte de analgezice, din clasa opioidelor, care sunt de fapt, cele mai puternice substanţe pentru oprirea durerii pe care medicii le au la îndemână. De fapt, opioidele nu interferă cu senzaţia dureroasă primară, ci ele cresc în principal suportabilitatea la durere. Se poate afirma că pacienta simte durerea, însă aceasta nu o mai deranjează.

Durerea de intensitate medie poate răspunde favorabil şi la antiinflamatoare nesteroidiene, în special naproxen şi ibuprofen, care au marele avantaj de a se elibera din farmacii fără prescripţie medicală. Există şi numeroase terapii alternative care pot ameliora durerea, în principal biofeedback-ul. Există şi femei care doresc după o anumită perioadă să încheie tratamentul antineoplazic, considerând că riscurile depăşesc beneficiile şi că de fapt, un astfel de tratament nu face decât să scadă semnificativ calitatea vieţii.

Aceasta este o decizie personală, pe care pacienta trebuie să o ia în cunostinţă de cauză, doar după ce ii sunt explicate pericolele opririi tratamentului: recurenţa bolii, continuarea evoluţiei, apariţia metastazelor. Dacă deja metastazele au apărut şi pacienta insistă că doreşte să îşi continue viaţa fără cure de chimiostatice, această decizie trebuie respectată, atât de medic cât şi de familie. Uneori familiei îi vine cel mai greu să accepte această hotărîre. Fiți cu noi pe facebook:

Profilaxie

Mai mulţi factori pot reduce riscul apariţiei cancerului ovarian: contraceptivele orale, graviditatea şi alăptarea la sîn, ligaturarea tubală şi histerectomia, înlaturarea ovarelor cu scop profilactic în cazul prezenţei la femeie a testului pozitiv la mutaţia BRCA.

Pronostic

Supravieţuirea la 5 ani în cazul stadiilor precoce al cancerului cervical este de 93%, deşi, doar 20% din cazuri sunt depistate în stadiul I şi II. Supravieţuirea generală pentru toate stadiile e de circa 45%. Oricum, pronosticul fiecărui caz este strict individual în dependenţă de stadiul şi particularităţile maladiei date.

Cui ne adresăm?

Adresarea pe trepte: medic de familie → ginecolog de sector (sau raional) → policlinica oncologică.
De sine stătător – direct la policlinica oncologică.

Protocol clinic naţional Cancerul ovarian Chişinău 2014