Generalitati
Traumatismul renal se defineşte ca o condiţie patologică renală produsă de acţiunea factorilor fizici (cinetici şi statici) externi. Sub contuzia renală se subînţelege modificările renale patologice microscopice fără nici o schimbare renală patologică macroscopică. Ruptura renală poate fi definită ca pierderea macroscopică a integrităţii structurilor renale şi / sau a altor componente ale sistemului uropoietic. Traumatismul renal constituie circa 1-5% din toate traumatismele, cu predominarea certă a bărbaţilor 3:1. Rinichiul reprezintă organul cel mai frecvent traumatizat din regiunea abdominală şi din cea pelviană. În majoritatea cazurilor traumatismul renal are o evoluţie benignă, cu toate că la o parte dintre pacienţi se pot asocia complicaţii letale.
Traumatismul renal poate fi cauzat de un număr de factori externi: accidente rutiere, accidente sportive, accidente profesionale, căderi de la înălţime, traumatism prin armă de foc, traumatism prin armă albă. Ultimele 2 cauze, la majoritatea pacienţilor, condiţionează dezvoltarea traumatismului renal penetrant, care are un prognostic mai defavorizat şi frecvent solicită nefrectomia (la fiecare al treilea sau al patrulea pacient). Traumatismul închis are, în general, o evoluţie benignă, cazurile severe înregistrîndu-se mai rar (10-15%). Fiți cu noi pe facebook:
Simptome
Simptomatologia traumatismului renal include:
- hematurie şi durere lombară.
La acestea se pot asocia modificările locale, secundare traumatismului suportat:
- echimozele şi hematoamele lombare,
- plăgile lombare şi leziunile structurilor anatomice adiacente.
În unele cazuri de traumatism renal sever, ultimul poate debuta prin şoc algic şi/ sau prin şoc hemoragic. La pacienţii cu TR trebuie să fie exclus politraumatismul.
Diagnostic
Diagnosticul traumatismului renal se bazează pe datele anamnestice privind traumatismul renal suportat şi rezultatele relevante la examenului clinic, modificările caracteristice în analiza generală de urină şi, la necesitate, este confirmat prin aplicarea metodelor imagistice, uneori destul de sofisticate (ecografia cuplată cu examenul Doppler, urografia intravenoasă, tomografia computerizată (eventual cu contrast) şi imagistica prin rezonanţă magnetică). În cadrul procesului diagnostic este determinată severitatea leziunii renale ce guvernează în continuare abordarea terapeutică şi chirurgicală a cazului.
Tratament
Tratamentul traumatismului renal constă în respectarea repausului fizic pînă la lichidarea complicaţiilor acute ale traumatismului suportat, cu ajutorul remediilor terapeutice (ex., tratament corespunzător în şoc algic, în macrohematurie, hematom subcapsular stabil, infecţie) şi al intervenţiilor chirurgicale (drenare a hematomului subcapsular, cu creştere în dinamică, sau a hematomului perirenal, plastie a ureterului şi nefrostomie, operaţii de anastomozare a vaselor afectate, rezecţie renală, suturare a rinichiului, nefrectomie). În continuare pacientului i se administrează tratamentele nefroprotector, de dezintoxicare, antibacterian (după intervenţie chirurgicală sau în caz de asociere a unei infecţii urinare), iar mai târziu remedii antiagregante şi fitoterapie. Peste 3 luni caracterul şi severitatea modificărilor renale sunt reevaluate şi pacientul este monitorizat reieşind din patologia renală restantă. De reţinut, că prezenţa maladiilor renale preexistente semnificativ defavorizează prognosticul pacientului cu traumatism renal.
Evolutie
Prevenirea dezvoltării traumatismului renal poate fi realizată prin respectarea regulilor de protecţie faţă de impacturi mecanice în cadrul circulaţiei rutiere, activităţii profesionale şi sportive, prin implementarea altor măsuri, direcţionate la diminuarea nivelului general de traumatism, precum şi prin ridicarea tehnicii chirurgicale, asigurării instrumentale corespunzătoare a actului chirurgical, cu minimizarea leziunilor renale în timpul operaţiei. Fiți cu noi pe facebook:
Protocol clinic naţional „Traumatismul renal”, Chişinău 2009