Fii Sanatos

Schizofrenia

Generalitati

Schizofrenia este o boală caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri emoționale inadecvate.

Debutul simptomelor apare de obicei la începutul perioade adulte, cu o prevalență globală de-a lungul vieții în jur de 0,3–0,7%. 

Ereditatea, mediul din frageda copilărie, factorii neurobiologici, procesele psihologice și sociale apar drept factori importanți care contribuie la apariția tulburării; unele droguri recreaționale și medicamente par a cauza sau înrăutăți simptomele. Cercetarea actuală se apleacă în special asupra rolului factorilor neurobiologici, dar nu a fost găsită nicio cauză organică responsabilă de una singură pentru apariția tulburării. Numeroasele combinații posibile de simptome au declanșat dezbateri asupra întrebării dacă diagnosticul reprezintă o singură tulburare sau e vorba de mai multe sindroame separate.  Fiți cu noi pe facebook:

Simptome

Manifestarile clinice ale schizofreniei includ de cele mai multe ori dereglări ale gândirii şi percepţiei şi ale afectelor, care sunt neadecvate sau tocite. Câmpul de conştiinţă clar şi capacitatea intelectuală sunt deobicei menţinute. În schizofrenia acută, trăsăturile predominante sunt ideile delirante, halucinaţiile, tulburările de formă ale gândirii (simptomele „pozitive”).

Trăsăturile prinicipale ale schizofreniei cronice sunt apatia, lipsa iniţiativei, lentoarea şi izolarea socială (simptomele „negative”).

Simptomele de importanţă specială pentru diagnostic sunt:

  • Ecoul gândirii, inserţia sau furtul gândirii şi răspândirea gândirii;
  • Ideile delirante de control, influenţă sau pasivitate, clar referitoare la mişcările corpului sau ale membrelor sau la gânduri, acţiuni sau sentimente specifice; percepţia delirantă;
  • Halucinaţiile auditive făcând un comentariu continuu despre comportamentul subiectului, sau discutându-l între ele, sau alte tipuri de halucinaţii auditive, venind dintr-o anumită parte a corpului;
  • Ideile delirante persistente, de orice fel, care sunt cultural inadecvate şi complet imposibile, (de ex: a fi în stare să controleze vremea, sau a fi în comunicare cu extratereştrii) 
  • Halucinaţiile persistente, de orice tip, când sunt însoţite fie de idei delirante temporare sau de abia schiţate, fără un conţinut afectiv clar, fie de idei de supraevaluare persistente sau halucinaţii care apar zilnic, timp de mai multe zile sau luni, succesiv;
  • Întreruperile sau alterările prin interpolare în cursul gândirii, din care rezultă incoerenţă, vorbire irelevantă sau neologisme;
  • Comportamentul catatonic, cum ar fi: excitaţia, postură catatonică, flexibilitatea ceroasă; negativism, mutism, stupor;
  • Simptomele „negative”, cum ar fi o marcată apatie, sărăcie a vorbirii, răcirea sau incongruenţa răspunsurilor emoţionale (ele, de obicei, au ca rezultat retragerea socială şi scăderea performanţei sociale). Trebuie să fie clar că acestea nu se datorează depresiei sau medicaţiei neuroleptice;
  • O modificare semnificativă şi intensă în calitatea globală a unor aspecte ale comportamentului, ce se manifestă prin lipsa de interes, de finalitate, inutilitate, atitudine de tip auto-repliere şi retragere socială.

Aceste simptome trebuie să fie prezente în mod evident în majoritatea timpului pe o perioadă de o lună sau mai mult. Fiți cu noi pe facebook:

Diagnostic

Diagnosticul se bazează pe comportamentul observat și pe experiențele raportate de pacient. Fiți cu noi pe facebook:

Tratament

Cele mai bune rezultate se obţin combinând tratamentul medicamentos şi social.

Terapia se va efectua în câteva etape: Fiți cu noi pe facebook:

  1. tratamentul fazei acute şi are ca obiectiv obţinerea remisiunii. În această etapă, strategia include administrarea de neuroleptice şi timostabilizatoare;
  2. etapa de menţinere a tratamentului, având rolul de a preveni reapariţia simptomatologiei acute. Se va continua folosirea preparatului neuroleptic eficient cu micşorarea dozelor după atingerea remisiunii clinice stabile. În cazul de dezvoltare a depresiei postpsihotice este necesar de indicat antidepresive;
  3. etapa de întreţinere pentru prevenirea apariţiei noilor accese şi încetinirea tempoului de progresie a maladiei, menţinerea nivelului optim de activitate a pacientului în societate. În acest scop se folosesc preponderent neurolepticele atipice, în doze mici, în asociere cu măsuri de reabilitare psihosocială şi diferite forme de psihoterapie.

Protocol clinic naţional "Schizofrenia", 2012