20/10/17 (3651 vizualizari)
Diabetul zaharat este o boală cu evoluţie cronică apărută prin alterarea secreţiei de insulină, care determină modificări majore în metabolismul glucozei în organism. În loc să fie folosită ca substanţă nutritivă de către celule, glucoza rămîne în sînge sau/ şi este eliminată prin urină.
Există mai multe tipuri de diabet, toate caracterizate prin incapacitatea de absorbţie a glucozei din sînge, dar avînd cauze diferite.
Cele mai frecvente tipuri de diabet sunt:
Rezultatele studiilor efectuate au arătat că un bun control al glicemiei va preveni sau va întîrzia apariţia complicaţiilor tardive ale diabetului, numite astfel deoarece apar uneori după o evoluţie de ani a bolii.
Ele includ:
Nu este uşor de definit ce înseamnă un control bun pentru toate persoanele cu diabet. Medicul Dvs. Va stabili parametrii care vi se potrivesc.
Valorile din tabel reprezinta obiective care trebuie atinse pentru un control bun:
Glicemia a jeun <= 140 mg/dl
Glicemia postprandiala la 2 ore de la masa) <= 180 mg/dl
Hemoglobina glicozilata HbA1c <= 7.5%
Managementul diabetului implică atît persoana cu diabet, cît şi medicul specialist şi personalul medical specializat în ingrijirea diabetului. Tratamentul optim al diabetului implică strînsa colaborare a acestor părţi.
Obiectivele managementului diabetului tip 1 şi tip 2 sunt:
Dieta şi exerciţiul fizic
In mod simplu alimentele pot fi împărţite în două categorii:
Cîteva reguli generale:
Exerciţiul fizic
Exerciţiul fizic creşte sensibilitatea corpului la insulină, ajută la scăderea glicemiei şi stimulează circulaţia sîngelui. Efortul moderat (ca de exemplu mersul pe jos) practicat cu regularitate este preferabil unui efort mare, ocazional, care poate cauza scăderi severe ale glicemiei (hipoglicemie).
Dacă efectuaţi o activitate fizică intensă aveţi nevoie de un aport suplimentar de 10-15 g hidraţi de carbon la fiecare 30-40 minute de efort pentru a evita hipoglicemia.
Testîndu-vă regulat glicemia veţi putea în timp aprecia singur cum să corelaţi doza de insulină cu aportul de hidraţi de carbon şi efortul fizic astfel încît să vă menţineţi glicemia sub un control strict.
Hipoglicemia reprezintă o scădere accentuată a nivelului glucozei în sînge. Cel mai frecvent apare înainte de masă sau după un efort fizic intens.
Simptomele hipoglicemiei sunt:
Deoarece hipoglicemia poate apare oricînd, pentru formele moderate este bine să aveţi în permanenţă la Dvs. zahăr din care sa consumaţi 1-2 linguriţe imediat ce apar primele simptome. Dacă simptomele nu dispar dupa 10 minute, mai luaţi 1-2 linguriţe de zahăr şi dacă este posibil determinaţi-vă glicemia.
În absenţa consumului de zahăr, hipoglicemia poate determina pierderea cunoştinţei.
În general hipoglicemiile uşoare şi moderate nu prezintă un risc major.
În cazuri mai severe este nevoie de injectarea fie de glucagon (unul dintre hormonii care ajută ficatul să elibereze în sînge zahărul stocat), fie de soluţie de glucoză. GlucaGen® Hypokit obţinut prin inginerie genetică, identic ca structură cu glucagonul secretat de pancreas este o soluţie de urgenţă în cazul episoadelor hipoglicemice severe.
Hiperglicemia (creşterea zahărului în sînge) poate fi determinată de următoarele cauze:
În cazul unei hiperglicemii pot apărea următoarele simptome:
Determinaţi-vă imediat glicemia pentru a putea lua măsuri! Tratată incorect hiperglicemia se va accentua, ducînd la apariţia cetoacidozei.
În cursul hiperglicemiei, celulele nu primesc suficientă glucoză, care este principala sursa de energie.
Organismul va începe să degradeze grăsimile pentru a hrăni celulele, rezultînd astfel corpi cetonici, care au proprietăţi acidifiante. Acumularea corpilor cetonici în sînge determină scăderea pH-ului, cu urmări grave. Această stare se instalează încet, dar ea trebuie recunoscută de timpuriu pentru a preveni complicaţiile. Corpii cetonici se elimină prin urină şi prezenţa lor poate fi depistată cu ajutorul testelor speciale. Simptomele cetoacidozei: greţuri şi vărsături, stare generală alterată, dureri epigastrice, respiraţie cu miros de acetonă, creşterea frecvenţei şi amplitudinii mişcărilor respiratorii
Prezenţa corpilor cetonici în urină impune un consult medical de urgenţă!
Femeile cu diabet pot avea o sarcină normală şi pot naşte copii sănătoşi cu condiţia de a respecta anumite precauţii. Se recomandă planificarea sarcinii. Perioada de 7-8 săptămîni după concepţie este foarte important pentru că atunci se formează diferitele organe la copil. Este important ca în perioada premergătoare concepţiei şi în timpul sarcinii să existe un bun control al glicemiei. Deoarece mama şi fătul "împart" acelaşi sînge, glicemia va fi identică la cei doi. Pe cînd adultul poate tolera perioade mai lungi cu nivele crescute ale glicemiei, dezvoltarea fătului poate suferi în aceste condiţii.
Deci cu cît dezechilibrul diabetului mamei este mai mare cu atît creşte riscul pentru făt! Necesarul de insulină în timpul sarcinii poate creşte (revenind după naştere la valorile anterioare); tratamentul intensiv şi autocontrolul sunt esenţiale. Graviditatea necesită un supliment de calciu, fier şi vitamine. Femeile cu diabet pot alăpta dacă îşi iau măsuri împotriva hipoglicemiei: fie prin scăderea cantităţii de insulină administrată, fie prin consumul mai multor alimente (în special glucide).
În absenţa unui bun control al glicemiei, în timp la persoanele cu diabet există riscul apariţiei complicaţiilor:
Alterarea circulaţiei sîngelui, precum şi pierderea sensibilităţii dureroase, în special la nivelul membrelor inferioare pot avea o consecinţă gravă: amputaţia membrului afectat.
Insuline cu acţiune rapidă
Sunt insuline cu aspect clar a căror acţiune se instalează rapid, iar durata de acţiune este scurtă, de exemplu (scade glicemia la 0-30 de minute dupaă injectare).
Analog de insulină cu acţiune rapidă
Necesitatea întroducerii unei insuline cu debut rapid (10-20') şi durată de acţiune scurtă (3-5 ore) a dus la descoperirea insulinei aspart, analog de insulină umană cu acţiune rapidă. Obţinută prin inginerie genetică, este asemănătoare ca structură cu insulina umană, dar diferită prin efectele sale îmbunătăţite.
Insuline cu acţiune intermediară
Aceste insuline cu aspect albicios, tulbure sunt obţinute prin adăugarea unei substanţe care le întîrzie absorbţia. Îşi încep acţunea în cca. 1 1/2 ore după injectare, iar durata de acţiune este de 24 ore.
Insulina premixată
Sunt amestecuri de insuline cu acţiune rapidă cu insuline cu acţiune intermediară. Gama de amestecuri cuprinde mai multe combinaţii în funcţie de raportul dintre cele două tipuri de insuline.
Analog de insulină cu acţiune intermediară + acţiune rapidă este analogul de insulină care conţine 30% insulină aspart cu acţiune rapidă şi 70% protamin insulină aspart cristalizată cu acţiune intermediară.
Datorită mecanismului de acţiune specific, Analogul de insulină cu acţiune intermediară + acţiune rapidă, imită mai bine secreţia de insulină observată la omul sănătos, comparativ cu insulina umană premixată. Insulina aspart solubilă din Analog de insulină cu acţiune intermediară + acţiune rapidă, are un debut al acţiunii rapid (la cîteva minute după injectare) şi o eliminare rapidă, acoperind necesarul de insulină de după masă. Protamin insulina aspart, componentă cu acţiune intermediară, asigură necesarul de insulină dintre mese. Analog de insulină cu acţiune intermediară + acţiune rapidă este disponibil în FlexPen®
De reţinut!
Valorile timpilor de absorbţie şi durata de acţiune prezintă variaţii individuale (în funcţie de doză, locul de injectare).
Insulina este un hormon relativ stabil care îşi menţine proprietăţile, respectînd cîteva reguli de păstrare:
Depozitaţi insulina în frigider sau într-un loc răcoros; la temperatura camerei un flacon de insulin început poate fi menţinut cca 6 săptămîni, iar cartuşele Penfill pot fi păstrate cca o lună. Nu păstraţi insulina în congelator şi nu folosiţi niciodată insulina care a fost îngheţată. Nu expuneţi insulina la soare sau la altă sursă de căldură. Evitaţi agitarea prelungită.
Insulina se injectează sub piele (subcutanat). În situaţii speciale, de obicei în spital se poate injecta şi intravenos. În funcţie de grosimea stratului de grăsime şi de lungimea acului există riscul injectării insulinei în muşchi; în această situaţie insulina va ajunge mai repede în sînge. Se poate evita injectarea în muşchi făcînd un pliu al pielii.
Alegerea locului de injectare se face ţinînd seama de faptul, cît de repede trebuie să acţioneze insulina: dacă injectarea se face în abdomen insulina va ajunge mai repede în sînge decît atunci cînd injectarea se face în coapsă sau în fesă.
Evitarea injectării prea frecvente în acelaşi loc
Zonele recomandate pentru injectarea insulinei sunt: abdomen, coapse, fese, braţe.
Medicul Dvs. vă va invăţa cum să faceţi corect injecţia.
O metodă obişnuită de injectare a insulinei este: se face un pliu cutanat şi se introduce acul vertical sau la un unghi de 45°; insulina se injectează lent, pentru a fi distribuită uniform în ţesut. Se aşteaptă cca 5 secunde înainte de a scoate acul din piele pentru a reduce riscul scurgerii insulinei prin locul de înţepare. Fiți cu noi pe facebook:
Protocol clinic naţional „Diabetul zaharat”, Chişinău 2012