Fii Sanatos

Angorjarea sânilor sau furia laptelui

Angorjarea sânilor sau febra/furia laptelui, reprezintă o umplere excesivă a sânilor cu lapte, cauzată de obicei de un dezechilibru dintre rezerva de lapte și cerințele copilului. Această situație reprezintă a doua cauză ca și frecvență de oprire a alăptării de către mamă mai devreme decît era planificat.

După prima producere a colostrului pentru nou-născut, sânii încep să producă lapte, începând din zilele 2-5 după naștere. Cînd laptele începe să se acumuleze, sânii vor fi calzi și grei. Unele femei simt doar o ușoară tumefiere, pe cînd altele își simt sânii măriți în volum.

Această plenitudine, numită angorjare (umflare) primară, este o situație normală, fiind cauzată nu numai de acumularea laptelui, ci și de creșterea cantității de sînge și limfă, pentru a produce mai mult lapte pentru copil. Angorjarea primară se produce cel mai adesea în zilele 2-5 după naștere, cînd se formează rezerva de lapte a mamei, iar nou-născutul nu are un program de alăptare bine stabilit.

Unei mame cu un program de alăptare stabilit i se pot umfla sînii, datorită faptului că nu poate alăpta sau nu poate scurge suficient laptele, oprește alăptarea sau fiindcă copilul este bolnav sau i-a fost începută sau crescută cantitatea de hrană solidă - aceasta se numește angorjare (umflare) secundară.

O mamă care nu va începe alăptarea după naștere, va simți o ușoară până la moderată angorjare (umflare) a sînilor, care se va accentua dacă sînii nu vor fi stimulați să producă mai mult lapte.

O cantitate prea mare de lapte face ca sânii să devină repede umflați și dureroși, ceea ce duce la o angorjare (umflare) severă. Cele mai comune cauze de angorjare severă sunt:

• începerea tîrzie a alăptării
• alăptări neregulate
• alăptările scurte, ce nu golesc sînii de lapte.

Angorjarea severă creează dificultăți în punerea la sân și în hrănirea copilului, agravând această problemă. Așadar, copilul nu primește lapte suficient, iar sânii nu se golesc complet și suptul stimulează sânii să producă mai mult lapte și astfel nu se vor goli complet, iar angorjarea se agravează.

Simptome

Simptomele angorjării sunt cauzate de lactația continuă, deși o cantitate prea mică este eliberată prin supt sau stoarcere. Laptele face ca sânii să devină prea plini și angorjați.

Dacă sânii sunt angorjați, se observă urmatoarele:

• sânii au dimensiuni crescute, sunt fermi și dureroși. În angorjarea severă, sânii sunt crescuți în volum, grei, duri, calzi și cu pielea lucioasă;
• mamelonul se poate aplatiza, iar areola devine foarte dură;
• copilul nu va putea fi pus la sân, când mamelonul este aplatizat și dur și nu va putea să capete lapte suficient;
• dacă copilul primește suficient lapte, va suge cu dificultate și va dori să fie pus la sân mai des;
• mameloanele vor fi afectate de eforturile de supt ale copilului;
• apare creșterea temperaturii în jurul valorii de 37,8⁰C;
• ganglionii axilari sunt sensibili și crescuți în volum.

Diagnostic

Angorjarea sînilor se diagnostichează numai pe baza simptomatologiei, nefiind nevoie de nici un fel de teste sau examinări. Dacă medicul suspectează o infecție a sânului (mastita), se poate preleva o probă de lapte pentru culturi pentru a diagnostica infecția bacteriană.

Tratament inițial

Angorjarea sânilor este o problemă comună postpartum și în timpul alăptării, care poate fi prevenită și tratată la domiciliu. La cîteva zile după ce începe lactația, rezerva de lapte ar trebui să se adapteze nevoilor copilului. Ameliorarea nu apare după prima angorjare normală în primele 12-24 de ore (sau în primele 1-5 zile dacă mama nu alăptează). Simptomele vor disparea în câteva zile. Dacă acest lucru nu se întîmplă sau sânii nu se golesc după alăptare, se începe imediat tratamentul la domiciliu.

Pentru a reduce durerea și creșterea în dimensiuni a sînilor se administrează un antiinflamator nesteroidian (ibuprofen), se aplică gheață sau comprese reci și se folosește un sutien special pentru mamele care alăptează, care să nu fie prea strâmt.

Pentru ca sânii să fie moi înaintea alăptării, se aplică căldură, masaje ușoare și se folosesc mîinile sau o pompă pentru a extrage o cantitate mică de lapte din ambii sâni. Laptele se poate păstra sau îngheța pentru a fi utilizat ulterior.

Dacă simptomele nu se ameliorează după alăptare, se aplică comprese reci.

Dacă mama nu alăptează, se evită stimularea mamelonului sau încălzirea sînilor, dar se recomandă comprese reci, analgezice, antiinflamatoare și purtarea unui sutien special potrivit.

În prezent, nu există nici un tratament disponibil pentru a întrerupe lactația și a preveni angorjarea sânilor pentru mamele care nu doresc să alăpteze. Pentru a preveni și a trata angorjarea, se pot aplica măsuri de auto-îngrijire:

• dacă mama alăptează, trebuie să-și concentreze eforturile pentru a crește eliminarea laptelui. Se poate produce o ușoară ameliorare în primele 12-24 de ore, dar disconfortul produs de această angorjare primară normală va disparea în cîteva zile.
• dacă mama nu alăptează, orice angorjare se va diminua pe măsură ce secreția lactată scade. Durerea și disconfortul dispar în 1-5 zile. Tratamentul la domiciliu poate fi util în ameliorarea simptomelor angorjării.

Tratamentul ambulator (la domiciliu)

Dacă mama intenționează să alapteze, sunt necesare următoarele măsuri pentru a preveni angorjarea severă:

• începerea alăptării cât mai repede posibil după naștere și continuarea ei cât mai des. Copilul trebuie hrănit la fiecare 1-2 ore în timpul zilei. Acesta este cel mai eficient mod de a preveni angorjarea severă.
• în primele zile după naștere, copilul este alăptat la fiecare 1-2 ore;
• perioadele scurte dintre mese pot ajuta la reducerea și prevenirea angorjării severe. În acest timp, copilul trebuie trezit pentru a fi alăptat.
• copilul trebuie hrănit ori de câte ori îi este foame sau la fiecare 2 ore.
• mama trebuie să se asigure că sânii să fie suficient de moi pentru a permite copilului să sugă corect. Dacă sânii sunt duri și prea plini, se scurge o mică cantitate de lapte cu ajutorul mâinilor sau cu o pompă și apoi se pune copilul la sân.
• sânii trebuie goliți la fiecare alăptare.
• copilul trebuie să fie alăptat cel puțin 15 minute sau mai mult la primul sân, înainte de a fi schimbat la celălalt sân. Când copilul nu mai vrea să sugă, mama va ști când e timpul să schimbe copilul la celălalt sân.
• dacă copilul s-a săturat înainte de golirea sânilor, se folosește o pompă sau chiar mâinile pentru a exprima (stoarce) laptele rămas, ce poate fi păstrat pentru mai târziu. Acest aspect este foarte important în perioada inițială a alăptării.
• angorjarea prematură va diminua pe măsură ce alăptarea devine rutină și copilul este capabil să se hrănească pe perioade mai lungi de timp.
• se schimbă, din când în când, poziția de alăptare a copilului, pentru a se asigura că toate zonele sânului s-au golit.
• mama trebuie să se asigure dacă copilul suge corespunzător. Dacă mamelonul este plat, se masează ușor mamelonul și areola. Aceasta ar trebui să stimuleze mamelonul să devină mai erect. Apoi, sânul va fi susținut ușor cu policele (degetul mare) deasupra și restul degetelor dedesubt. Acest suport suplimentar va ușura efortul de supt al copilului.

Complicații

Dacă mama alăptează și angorjarea nu se ameliorează, este posibil să apară următoarele complicații:

• blocarea canalului galactofor
• infecția sânilor, numită mastită, care necesită consultația medicului și tratament antibiotic.

Profilaxie

Angorjarea sânilor poate fi prevenită controlând cantitatea de lapte produsă de sâni și curgerea continuă a acestuia. Așadar, în primele două săptămâni, până se stabilește un program de alăptare, trebuie avut grijă ca sânii să nu devină prea plini. Fiți cu noi pe facebook:

• copilul trebuie alăptat ori de câte ori dă semne de foame; dacă sânii sunt prea duri și prea plini, se eliberează o cantitate de lapte suficientă pentru ca mamelonul să fie moale, înainte de a pune copilul la sân;
• mama trebuie să se asigure că copilul este corect pus la sân și suge corect;
• sânii trebuie goliți la fiecare alăptare, aceasta va ajuta ca laptele să curgă normal și va menține rezerva de lapte la nivelul pe care copilul îl necesită.