20/10/17 (3382 vizualizari)
Nu toate durerile de cap sunt migrene.
Pentru a stabili diagnosticul de migrenă există nişte criterii speciale, care au fost propuse de un grup de specialişti (experţi) internaţionali. Ele permit practic fiecăruia dintre noi să ştim şi să găsim răspunsul la întrebarea– avem migrenă sau nu?
Migrena este o problemă medicală. Ea se manifestă în formă de accese cu o frecvenţă diversă: de la câteva accese pe an până la dureri de cap cotidiene. Durerea de cap migrenoasă, de regulă, este de intensitate medie sau severă, iar uneori între accese poate persista un fundal dureros. Pentru migrenă este specifică asocierea durerii de cap cu greaţă, uneori vomă sau/şi cu o sensibilitate mărită la lumină şi la zgomote. Dacă Dvs. suferiţi de dureri de cap, care sunt asociate cu greaţă sau cu sensibilitate exagerată la lumină şi gălăgie, şi mai ales dacă durerea împiedică efectuarea activităţilor zilnice, probabilitatea că aveţi migrenă este mare.
Dacă aţi suferit din cauza celor enumerate mai sus şi dacă aţi fost examinat cel puţin o dată de un neurolog, care a afirmat că examenul neurologic este normal, Dumneavoastră aveţi migrenă.
Unii pacienţi cu migrenă (mai puţin de 20%) mai prezintă la începutul crizei migrenoase, care a fost descrisă mai sus, nişte simptome neurologice numite aură migrenoasă, care durează de la câteva minute până la o oră.
Aceste simptome sunt cel mai frecvent vizuale: pierderea unei părţi a câmpului vizual, luminiţe sau steluţe sclipitoare, senzaţia de linii frânte sau zigzaguri in faţa ochilor. Alteori ele pot fi senzitive (amorţeli, furnicături într-o jumătate a corpului) sau motorii (pierderea forţei musculare într-o jumătate a corpului) sau poate fi perturbat limbajul (greşeli în alegerea cuvintelor necesare). Aceste tulburări apar, de obicei, înaintea durerii de cap şi dispar atunci, când ea survine. În asemenea cazuri este vorba despre o migrenă cu aură. Acest diagnostic necesită precauţii particulare privind tratamentul, dar nu constituie un pericol pentru viaşă, chiar dacă tulburările sunt spectaculoase şi înspăimântătoare.
La orice pacient cu migrenă (cu aură sau fără ea), mai pot fi observate şi alte simptome ce apar înaintea crizei de migrenă: acesta este prodromul. Este vorba de aşa tulburări, ca foamea sau din contra absenţa completă a poftei de mâncare, căscatul, iritabilitatea exagerată, tristeţea inexplicabilă sau excitaţia. Pacientul migrenos poate remarca aceste tulburări cu câteva ore sau chiar cu o zi înaintea crizei. Este util de a le cunoaşte şi a le observa, deoarece ele permit administrarea precoce a unui tratament preventiv.
Se consideră, că migrena afectează aproximativ 15-20% din populaţie, (femeile suferă de 2-3 ori mai frecvent decât bărbaţii). Cercetările populaţionale efectuate recent în Republica Moldova au constatat faptul, că circa 20% din populaţie au migrenă, marea majoritate fiind diagnosticată şi tratată incorect.
Dacă crizele de durere de cap corespund criteriilor de diagnostic prezentate mai sus şi dacă rezultatele examenului neurologic sunt normale, nu este nevoie de a efectua investigaţii suplimentare.
Din contra, trebuie să apară dubii de diagnostic în cazurile când crizele de dureri de cap apar după vârsta de 40 de ani, deoarece de obicei, migrena debutează în copilărie, adolescenţă sau la un adult tânăr. De asemenea, necesită atenţie cazurile, când la pacientul migrenos apar dureri de cap ce se deosebesc de crizele sale obişnuite de migrenă.
Următoarele forme de cefalee necesită o consultaţie obligatorie a specialistului în problema cefaleelor:
În toate aceste situaţii, Dumneavostră trebuie numaidecât să consultaţi medicul neurolog sau specialistul în problema cefaleelor (Centrul Naţional de Cefalee şi Tulburări Vegetative). Cele mai necesare examinări în acest caz sunt: rezonaţă magnetică cerebrală sau tomografia computerizată cerebrală, fundul ochiului, electroencefalografia, examenul dopplerogradic al vaselor extra- şi intracraniene, examenul biochimic al sângelui - toate acestea fiind indicate la decizia medicului.
S-ar putea spune, că migrena este o maladie legată cu o „greşeală a reglării” centrelor situate în creier, care au o sensibilitate exagerată faţă de unii factori declanşatori (vezi tabela factorilor provocatori ai migrenei prezentată mai jos). Unul din aceşti factori sau asocierea a mai mulţi dintre ei (stres + zgomot + scăderea nivelului de estrogeni, spre exemplu) stimulează excesiv aceste centre, care produc descărcări în nervii arterelor feţei şi capului.
Această excitare provoacă o inflamaţie neurogenă dureroasă în jurul arterelor, iar inflamaţia neurogenă provoacă dilatarea vaselor. Deoarece arterele dilatate pulsează, durerea de cap este zvâcnitoare. În acelaşi timp, nervii transmit această excitare şi la alte centre cerebrale, care provoacă greţuri, vome, paliditate a feţei, senzaţia de slăbiciune. Se excită puternic şi scoarţa cerebrală, ca rezultat pacienţii suportă rău zgomotele, lumina puternică, unele mirosuri.
Această sensibilitate exagerată a sistemului nervos este legată de o predispoziţie genetică (aproape întotdeauna într-o familie sunt mai mulţi pacienţi migrenoşi) şi această predispoziţie face că să se secrete în creier nişte substanţe chimice speciale, denumite mesageri (neurotransmiţători) cerebrali, aşa cum este, de exemplu, serotonina, bradichinina, substanţa P şi altele.
Urmează o listă de factori provocatori frecvenţi ai accesului de migrenă. Aceştia pot fi mult mai mulţi, iar pacientul trebuie să-i scoată în evidenţă pe cei mai frecvenţi – completând în fiecare zi – agenda (zilnicul) durerilor de cap.
Cu toate că există o predispoziţie faţă de migrenă, persoana poate fi migrenoasă fără a avea accese de migrenă şi fără a cunoaşte factorii declanşatori ai migrenei până la un anumit timp. Ulterior din cauza unor anumite situaţii (maladii somatice, stresuri, modificări hormonale, intervenţii chirurgicale, traumatisme cranio - cerebrale sau schimbarea caracterului de activitate, stilului de viaţă) subiectul migrenos începe să devină mai sensibil la factorii declanşatori enumeraţi mai sus.
După cum a fost menţionat, intensitatea unuia din aceşti factori (de exemplu, modificările hormonale în timpul menstruaţiei) sau asocierea a mai multor factori (excesul de somn, hipoglicemia) stimulează excesiv centrele creierului care declanşează migrena.
Aceste circumstanţe pot apărea foarte devreme, în copilărie sau în perioada de pubertate, sau se pot manifesta mai târziu.
Aşadar, subiectul nu devine migrenos, ci se naşte migrenos.
Accesele de migrenă au frecvent fluctuaţii în cursul vieţii hormonale la femeie:
Tratamentul hormonal de substituţie aplicat frecvent în menopauză poate duce la reapariţia acceselor migrenoase odată dispărute, dar prezenţa migrenei nu este o interdicţie pentru administrarea acestui tip de tratament.
Totuşi, în acelaşi timp, la o parte din femei, perioada de menopauză sau chiar premenopauză poate mări considerabil frecvenţa acceselor de migrenă, transformând-o în migrenă cronică.
Important este de a reţine, că a fi migrenos - nu înseamnă a fi condamnat pentru toată viaţa de a avea accese migrenoase. Migrena se poate agrava în anumite perioade ale vieţii sau în timpul unor încercări dificile din punct de vedere psihologic, şi din contra – durerile de cap migrenoase pot dispărea pentru perioade lungi de timp.
Anumite tulburări care fac parte din criza de migrenă pot uneori orienta diagnosticul într-o direcţie greşită. O cunoaştere mai bună a acestor semne permite de a evita multiple investigaţii şi examene suplimentare excesive, oferind posibilitatea de concentrare asupra tratamentului migrenei.
Greţurile şi vărsăturile sunt frecvent întâlnite în timpul crizei de migrenă; ele fiind legate de dereglarea funcţiei centrului cerebral de vomă situat la nivelul trunchiului cerebral, fapt care condiţionează diverse simptome digestive, aşa ca: încetinirea digestiei, greţuri, diminuarea motilităţii gastrice, diaree, etc.
Nu este nevoie de a efectua investigaţii ale tractului gasto-intestinal, dacă alte semne ale crizei migrenoase sunt prezente (vezi criteriile de diagnostic ale migrenei).
Este cunoscut deja că, sensibilitatea la lumină (fotofobia) face parte din semnele crizei migrenoase şi că unele crize de migrenă pot fi precedate de aură vizuală. Aceste tulburări nu sunt legate de o maladie oftalmologică, dar de însuşi criza de migrenă. De obicei, pacienţii cu migrenă adesea suportă rău gălăgia, lumina puternică şi mirosurile puternice chiar şi în lipsa durerilor de cap migrenoase.
Aceste dureri pot fi observate frecvent la pacienţii migrenoşi chiar în absenţa oricărei probleme cervicale şi nu sunt altceva decât o localizare a durerii migrenoase la ceafă şi în zona gâtului cu încordarea muşchilor cervicali, iar uneori şi în rezultatul unei poziţiei incomode a capului şi gâtului suferindului pentru a căuta să micşoreze intensitatea durerii. Adesea pacienţii consideră că durerile cervicale sunt provocate de tulburarea circulaţiei sanguine („nu ajunge sânge la cap”, sau de osteocondroză cu compresia discului – hernie). Această părere greşită duce adesea la un tratament incorect.
În afara de simptomele deja menţionate mai pot apărea alte întrebări; de exemplu în cazul când cefaleea de obicei unilaterală se poate localiza în zona sinusului maxilar, frunţii sau dinţilor/gingiilor. Căutarea unei cauze ipotetice dentare sau legată cu sinuzita maxilară poate conduce la greşeli de diagnostic şi tratament (de ex., înlăturarea unui dinte, care nu duce la stoparea crizelor de migrenă, etc.).
Medicamentele utilizate pentru a calma criza de migrenă sunt, de obicei:
În prezent există numeroase medicamente eficiente pentru a stopa criza de migrenă. În sfera terapiei migrenei s-au semnalat progrese recente, despre care vă poate informa neurologul specialistul în domeniul cefaleelor. El va putea determina soluţia optimă pentru a trata migrena Dvs.
Câteva momente importante:
Este de notat faptul, că pacienţii cu migrenă manifestă frecvent tendinţa de a se trata de sine stătător. În prezent se cunoaşte, că administrarea zilnică a analgezicelor condiţionează asocierea la accesele de migrenă şi a altei forme de durere de cap, aşa numitei „cefalee de abuz medicamentos”, care constituie un fundal dureros permanent, sub formă de cască, care stimulează administrarea din nou a remediilor analgezice, ce menţin durerea şi consecutiv – duc la formarea unui cerc vicios.
Tratamentul acestei situaţii constă în stoparea medicamentelor analgezice, deoarece în asemenea cazuri este vorba de abuz sau de toxicomanie cu medicamente contra durerii. Se consideră că un subiect migrenos are un risc sporit de a dezvolta cefalee cronică cotidiană prin abuz medicamentos, administrând zilnic şi timp îndelungat, o dată sau de câteva ori în zi medicamente analgezice.
Da, există şi el este absolut necesar atunci, când pacientul are mai mult de 2 – 4 accese de durere de cap pe lună. Acest tip de tratament necesită administrarea zilnică a unui medicament, care va avea un efect de profilaxie pentru crizele de migrenă. Mai multe categorii de medicamente pot fi utilizate în acest scop. Anumite preparate medicale acţionează asupra vaselor, împiedicând dilatarea lor şi inflamaţia, care se produce în peretele lor în timpul crizei migrenoase. Altele îşi manifestă acţiunea asupra transmisiei informaţiilor dureroase de către sistemul nervos central.
Tratamentul de prevenţie trebuie efectuat cel puţin 3 luni pentru a putea judeca despre eficienţa lui. Este, deci, foarte important de a-l continua atât timp, cât este nevoie şi de a nu-l întrerupe prea repede şi de sine stătător.
Unele incomodităţi şi deranjamente neesenţiale pot surveni în timpul oricărui tratament medicamentos de prevenţie. Pacienţii cu migrenă sunt adesea foarte sensibili la efectele nedorite ale medicamentelor. Se recomandă, deci, de a debuta tratamentul treptat, începând cu doze mici şi mărind progresiv dozele până se ajunge la doza necesară.
Prima apreciere a eficienţei terapeutice poate fi făcută după 2-3 luni de tratament profilactic. Este foarte necesar de a îndeplini o agendă (zilnic) al migrenelor în timpul acestui tratament pentru a putea măsura mai precis frecvenţa, intensitatea şi durata crizelor, şi pentru a putea aprecia mai obiectiv evoluţia maladiei sub influenţa tratamentului. În plus la aceasta, datorită agendei durerilor de cap se mai poate scoate în evidenţă şi factorii declanşatori ai migrenei.
Dacă tratamentul profilactic este eficient, el trebuie urmat timp de câteva luni, în mediu de la 6 luni până la 1 an. Tratamentul va permite în această perioadă de a evita crizele migrenoase. Dacă eficienţa tratamentului este satisfăcătoare, se propune în mod obişnuit de a minimaliza progresiv doza la termenul cuvenit. Tratamentul profilactic poate fi reluat ulterior doar în cazul reapariţiei crizelor frecvente.
Faptul că luaţi un tratament profilactic nu interzice de a lua medicamente de stopare a crizei migrenoase, dacă ea survine chiar în pofida tratamentului de prevenţie. Trebuie doar de respectat regulile asocierii medicamentelor, deoarece anumite asocieri sunt contraindicate. Medicul şi farmacistul vă vor informa despre aceste situaţii. Îi puteţi ajuta prin semnalarea tuturor medicamentele pe care le luaţi contra migrenei sau eventual pentru alte probleme de sănătate.
Pe lângă tratamentele medicamentoase propuse pacienţilor cu migrenă este foarte util de a cunoaşte şi respecta unele reguli de igienă a vieţii:
Aici nu sunt enumeraţi toţi factorii care pot influenţa migrena (vezi lista factorilor declanşatori ai migrenei).
Nu uitaţi - nu este vorba despre un regim limitat de viaţă de tip spartan şi de înlăturarea tuturor factorilor prezentaţi, dar pentru ameliorarea igienei vieţii sale cotidiene - se recomandă fiecărui pacient cu migrenă să-şi cunoască propria maladie şi factorii declanşatori ai durerii, care în cazul său concret sunt responsabili de apariţia crizei.
NU UITATI - tratamentul modern şi comportamentul corect pot duce la reducerea considerabilă a frecvenţei şi intensităţii acceselor de migrenă sau chiar la dispariţia lor.
Autor: Stela ODOBESCU
Conferenţiar, doctor habilitat în medicină
Şef Centru Naţional de Cefalee şi Tulburări Vegetative a Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie din Republica Moldova
Medic-neurolog, categoria superioară