Fii Sanatos


Un alt studiu dezamagitor adresat bolilor neurodegenerative

20/05/16 (1993 vizualizari)

Doxicilina zilnică nu a avut un efect mai favorabil comparativ cu placebo în boala Creutzfeldt-Jakob  (în baza articolului Haïk S et al. Lancet Neurol 2014 Feb.). 

Boala Creutzfeldt-Jakob (CJD) este o encefalopatie spongiformă rapid progresivă, cauzată de conversia conformaţională a proteinelor prionice din celule. Cele mai multe cazuri sunt sporadice, unele fiind cauzate de mutaţii genetice sau de expunerea la ţesuturile infectate. Studiile recente asupra moleculelor eficiente împotriva bolii Creutzfeldt-Jakob, realizate in vitro, au dezamăgit atunci când s-a trecut de la testele din laborator la bolnavi. Două studii observaţionale independente au sugerat că agentul antimicrobian doxicilina îmbunătăţeşte timpul de supravieţuire la bolnavii de CJD, motivînd efectuarea acestui studiu randomizat, controlat cu placebo după metoda dublu-oarbă. Au fost selectaţi 121 de pacienţi cu forme diferite de CJD, 62 dintre aceştia primind tratament de 100mg doxicilină pe zi. Principalul criteriu de măsurare considerat a fost creşterea timpului de supravieţuire.

Studiul a fost oprit după 4,5 ani, când o analiză intermediară prespecificată a arătat inutilitatea lui (86 din 97 pacienţi au decedat). Analizele în intenţie de tratament al tuturor pacienţilor şi cele secundare per-protocol al  pacienţilor care au primit cel puţin 30 de zile de tratament nu au dezvăluit niciun beneficiu al tratamentului cu doxicilină. Alte investigații secundare (timpul de pierdere a autonomiei de alimentare, pierdere a controlului sfincterian, mutismul akinetic), nu au demonstrat nici ele vreun beneficiu al doxicilinei. Intervenţia a fost bine tolerată în general, iar datele de concentraţie de doxicilină prelevate la autopsie la 11 pacienţi au arătat o penetrare preconizată a barierei hematoencefalice. Este necesar de menţionat că diagnosticarea CJD a fost confirmată neuropatologic la toţi cei 39 de pacienţi autopsiaţi. Fiți cu noi pe facebook:

Autor: Lisnic Vitalie, prof. univ., Universitatea de Stat Medicină și Farmacie ”Nicolae Testemitanu”