Fii Sanatos

Apa - beneficiu sau pericol pentru sănătate?!

Pentru Republica Moldova, considerată drept ţară cu deficit de ape dulci, problema aprovizionării cu apă potabilă, utilizării şi protecţiei apei a ajuns un imperativ al zilei.

Apa se numeşte potabilă atunci când corespunde unor norme fixate prin texte legiferate prin lege: ea trebuie să fie plăcută la băut atât în ce priveste gustul, cât şi culoarea şi mirosul ei, şi, ca regulă absolută, nesusceptibilă să aducă vreo daună sanătăţii. Apa potabilă nu trebuie să conţină nici microorganisme patogene, nici substanţe toxice (cupru, plumb, fluoruri, cianuri, arseniu, compuşi fenolici etc.).

Apa potabilă reprezintă orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori în alte scopuri casnice, indiferent de origine şi de faptul că este furnizată prin reţea de distribuţie, din sursă sau rezervor sau este distribuită în sticle sau în alte recipiente.

In condițiile poluării mediului, al consumului apei din surse necontrolate, sau pierderii calității de potabilitate, apa poate constitui un important factor de îmbolnăvire, care se poate manifesta prin :

1. boli infecțioase produse de apa poluată (epidemii – afectează un număr mare de persoane, sau endemii – forma de îmbolnăvire care se găsește permanent într-o zonă):
   1. boli bacteriene
      • infecțile cu E-coli (Escherichia coli);
      • febra tifoida este determinată de bacilul tific (Salmonella typhy), poate fi combătută prin vaccinarea antitifică și prin respectarea măsurilor de igienă personală;
      • dizenteria, produsa de Shigella sp., extrem de periculoasă prin efectele sale de deshidratare. Nu există un vaccin;
      • holera, produsă de Vibrio holerae, considerată eradicată în unele zone, poate reapare, chiar pe arii extinse.
   2. bolile virotice:
      • poliomielita, o boala invalidantă, poate fi prevenită prin vaccinare;
      • hepatita A, este legată de transmiterea virusului prin apă contaminată, nu doar prin contactul cu omul bolnav;
   3. boli parazitare:
      • amibiaza (dizenteria) este favorizată de rezistența sporită a parazitului chistic;
      • lambliaza sau giardiaza se contratează prin consumarea apei infestate cu chiști;
      • strongiloidoza este produsă de un parazit ce traiește în organismul uman;
      • tricomoniaza este determinată de Trichomonas sp. (flagelat);
      • fascioloza sau distomatoza;
2. boli neinfecțioase produse de apa poluată:
   • intoxicația cu nitrați (efect methemoglobinizant);
   • intoxicația cu plumb (saturnism hidric);
   • intoxicația cu mercur ce are ca semne și simptome: dureri de cap, amețeli, insomnie, anemie, tulburări de memeorie și vizuale;
   • intoxicația cu cadmiu afectează ficatul (enzimele metabolice), duce la scăderea eritropoiezei și la anemie, scăderea calcemiei, etc.;
   • intoxicația cu arsen (ce se acumulează ca și mercurul în păr și unghii) duce la tulburări metabolice și digestive, cefalee, ameteli;
   • intoxicația cu fluor are forme dentare, osoase și renale;
   • intoxicația cu pesticide are efecte hepatotoxice, neurotoxice, de reproducere.

Producerea apelor nu este simplă. Această sursă a vieţii trece prin mai multe metode de prelucrare pînă a ajunge pe masa noastră. Unele ape trec printr-o tratare şi condiţionare suplimentară cu cele mai moderne metode.

In magazine sau în pieţele comerciale putem întâlni ape potabile, ape minerale naturale, ape minerale curative, ape minerale curative de masă. Aceste denumiri le putem observa pe ambalajul oricărei sticle de apă, a oricărui producător. De fapt, producătorii sunt obligaţi să menţioneze ce fel de apă produc, pentru ca consumătorii să cunoască în ce cantitate o pot folosi.

Mineralizarea apei potabile trebuie să fie mai mică de 1g/l, mineralizarea fiind indicată pe ambalajul sticlei. Această apă poate fi consumată zilnic, fără restricţii.

Apa minerală naturală este aceeaşi apă potabilă, dar cu un conţinut mai mare de minerale. În plus, îmbutelierea apelor minerale se face nemijlocit lângă sursă, pentru a evita poluarea. Mineralizarea este puţin mai mare decît 1g/l şi trebuie consumată cu grijă şi nu în cantităţi mari.

Apa minerală curativă de masă reprezintă apa cu o mineralizare mai mare de 1g/l, dar care conţine anumite elemente chimice cu acţiuni farmacologice cunoscute, în proporţii minime necesare. Acest tip de apă nu poate fi consumat zilnic. Cea mai mare perioadă de consum ar fi timp de o lună, după care este absolut necesară o pauză. Apele minerale curative însă trebuie consumate doar la indicaţia medicilor.

Conform datelor medicilor, consumul excesiv al apelor cu o mineralizare de peste 1g/l, duce la creşterea în sînge a conţinutului de zahăr, calciu, acid uric, sodiu, magneziu şi influenţează metabolismul lipidelor. De aceea, fiecare consumător trebuie să citească ambalajul de pe sticla de apă, înainte de a o procura.

Fiecare tip de apă, la rîndul său, se împarte în apă carbogazoasă (popular – „cu gaze”) şi apă necarbogazoasă (plată). Aceste tipuri de apă au aceleaşi proprietăţi, doar că cea carbogazoasă are un adaos de CO2 (bioxid de carbon). Potrivit datelor statistice, din volumul total al vînzărilor, apa plată constituie 65%, iar cea carbogazoasă – 35%.

Consumul apei carbogazoase după mâncare poate provoca disconfort organismului uman, balonare, dureri în regiunea stomacului. Apa carbogazoasă are, însă, un avantaj important faţă de apa plată. Bioxidul de carbon distruge microorganismele dăunătoare şi joacă rolul de conservant natural. Iar în apa plată microorganismele, dimpotrivă, se pot dezvolta, îndeosebi dacă este expusă razelor solare.

Fiecare persoană în parte trebuie să hotărască ce fel de apă trebuie să consume, iar pentru toți se desprinde necesitatea de asigurare a unui mediu curat, de evitare a poluării și de protejare a surselor de apă.

Apa este cel mai important aliment! Nu poate fi înlocuit... Fiți cu noi pe facebook: