Fii Sanatos


Anorexia. Sfatul medicului endocrinolog

20/10/17 (6187 vizualizari)

În zilele de azi societatea se confruntă cu o sumedenie de probleme social-economice, care duc la declanșarea unui numar mare de patologii printre care putem menționa și anorexia.

Ce este anorexia?

Cuvântul "anorexie" vine din limba greaca și semnifică lipsa poftei de mîncare. Reprezintă o dereglare profundă a apetitului, şi în consecinţă a nutriţiei.
Anorexia nervoasă este o tulburare psihică din categoria tulburărilor de alimentare caracterizată prin inapetentă indusă psihologic și ca urmare printr-o reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă, persistentă, de îngrășare.

Care este impactul anorexiei?

Anorexia are una din cele mai mari rate de mortalitate din toate tulburările psihiatrice pină la 20%. Punctul forte este că aproximativ 50% din pacienti se tratează cu succes.

Anorexia este in momentul de fată o problemă ce ar trebui sa preocupe nu numai lumea medicală, ci și societatea din cauza impactului social în declanșarea patologiei, cît și frecvenței sporite în ultimii ani.

Ce declanșează anorexia?

În principiu nu există o cauza clară care să determine apariția bolii, însă sunt o serie de factori care contribuie la dezvoltarea anorexiei. Acestea sunt de ordin biologic, psihologic și chiar sociocultural.

  1. Studii recente au demonstrat că prezintă un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au in familie un membru cu această afecțiune. Totuși, implicatia genetică reprezintă doar o mică pondere a cauzei.
  2. Anorexia se declanșează cel mai des în perioadele vârstei de maturizare: preadolescența, adolescența și vârsta tânără. 90% din persoane la care s-a stabilit diagnosticul sunt de vârsta respectivă.
  3. Deși pot fi afectate și persoanele de sex masculin, cel mai des întilnită este patologia la persoanele de sex femenin, la ele se declanșează patologia de aprox de 20 ori mai frecvent. Anorexia este o manevră adaptativă la vârsta maturizarii, când fetele au o frică intensă de schimbari biologice asociate. Aceste fete trăiesc cu stima slabă de sine, ele se consideră ca incompetente și presupun că nu vor putea obține performanțele personale și sociale. Oricât de slabe sunt, fetele acestea se văd grase, își vad corpul deformat în oglindă, însă, din păcate, văd mai mult acolo unde e de fapt, mai puțin.
  4. Se observă intentificarea cazurilor de anorexie la adolescenții, în familiile cărora sunt caracteristice calitățile: confuzia, rigiditatea relațiilor familiale, hiperprotecția. Influența familiei reprezintă unul din factorii importanți în dezvoltarea patologiei: relația cu cei apropiați - și anume criticile sau ironia parinților și a fratilor, surorilor, altor rude cât și a cercului de prieteni, neincrederea si nesiguranta în relația cu membrii familiei și a altor persoane.
  5. Trecerea prin momente stresante ale vieții, precum schimbarea locului de activitate - școala, facultate, serviciu, locului de trai, divorțul parinților sau persoanei în cauză, decesul unei persoane dragi sau experiențe neplăcute precum violul sau abuzul.
  6. Un impact nefast în declanșarea bolii îl are și mass media. Mesajul pe care mass media îl transmite este că trebuie să fii slabă ca să fii luata în seamă. Este un mesaj indirect dar foarte clar. Dacă cu câțiva ani in urma eroinele filmelor și revistelor oglindeau peroanele din clasa muncitoare, inteligențimea, în prezent cu un vual roz este promovat idealul feminin perfect, concursurile de frumuseţe şi spectacolele de modă.


Cum se manifestă anorexia?

Anorexia poate fi împartită în 2 subtipuri:

  • restrictivă, în care pacientul manifestă limitarea severă a aporturilor alimentare sau chiar refuzul de a se alimenta.
  • compulsivă/purgativă în care pacientul se alimentează bine, iar apoi compensează prin provocarea vărsaturilor, abuzului de laxative sau diuretice și exerciții fizice intense. Așa-zisa bulimie. Anorexia și bulimia se consideră stadii a unei singure afecțiuni, doar ca anorexia este stadiul mai avansat.


Care sunt semnele anorexeiei?

Semnele și simptomele anorexiei nervoase sunt evidente:

  1. persoana slabește rapid;
  2. refuza de a se alimenta, sau își provoacă vome după mese, sau administrează laxative și uneori diuretice. Se observă distrugerea smalțului dentar ca urmare a episoadelor repetate de vomă;



  3. refuză de a avea o greutate normală pentru vârsta și înalțimea sa. Deseori are un deficit de cel puțin 15 % sau chiar poate ajunge la 50 % a masei corporale;
  4. refuză de a accepta faptul că este subponderală;
  5. lipsa menstruația timp de cel puțin 3 luni sau pot apărea modificări majore ale ciclului menstrual;
  6. peroana poate avea constipație, senzație precoce de sațietate și uneori grețuri;
  7. se observă căderea părului;
  8. persistă oboseala la aceste persoane;
  9. deasemenea persoanele asociază retard psihomotor, tulburări depresive, în special în stadiile tardive ale afecțiunii;
  10. la examinarea obiectivă la aceste persoane se detectează – hipotermie, bradicardie, hipotensiune.


Care sunt scopurile și obiectivele tratamentului?

Scopurile tratamentului în anorexie sunt simple:

  • obținerea și mentinerea unei greutăți corporale normale, individualizate și stabile;
  • renunțarea la obiceiuri alimentare dăunătoare: diete restrictive, evacuare fortată prin vărsături sau abuz de laxative etc.;
  • tratarea tulburărilor somatice si psihice;
  • prevenirea recăderilor pentru aproximativ 5 ani de la îmbunãtãtirea stării de sănătate.


Tratamentul pentru anorexie include componente medicale, nutritioniste, psihoterapice, comportamentale si farmacologice.
Tratamentul se completeazã prin Programe de Sănătate prin intermediul mass-media, în comunitate și colective de activitități: în școli, colegii.

Cum putem favoriza vindecarea anorexiei ?

Așa cum boala nu apare dintr-o dată nici vindecarea ei nu se face dintr-o dată. Bolnavul trebuie să fie conștient că va trebui să aștepte un timp urmînd tratamentul ad litteram pentru a vedea rezultele mai tarziu. Pacientul trebuie să manifeste multă răbdare, perseverență, optimism în timpul tratamentului și după; cît și susținerea membrilor familiei și a persoanelor apropiate. Trebuie să convingem pacientul ca el să renunțe la stările negative (mânie, spiritul de concurență, orgoliu, nemulțumire, teamă, ingrijorare, tristețe). Vindecarea va putea surveni doar în cazul în care bolnavul va dobândi pacea interioară, un spirit de bucurie, optimism și o gândire pozitivă. Fiți cu noi pe facebook:

Filozoful austriac Adler a menționat că sănatatea mentală a unei persoane este determinată de gradul sau de interes social.

Autor: Angela Bîrta – medic endocrinolog AMT Centru, or. Chișinău