Fii Sanatos

Fracturile cotului la copil

Acest ghid descrie asistenţa medicală şi tratamentul copiilor cu fractura cotului în cadrul serviciului de sănătate din Republica Moldova. În ghid se explică indicaţiile adresate pacienţilor ce au suportat fractura cotului cu sau fără complicaţii, dar şi familiilor acestora, părinţilor şi tuturor celor care doresc să cunoască cît mai mult despre această situaţie posttraumatică. Ghidul vă va ajuta să înţelegeţi mai bine opţiunile de profilaxie, îngrijire şi de tratament al copiilor cu fracturi ale cotului. Nu sunt descrise în detalii maladia, analizele şi tratamentul necesar. Despre acestea veţi afla de la medicul de familie.

Ne vom referi detaliat la una dintre cele mai serioase complicaţii.
Una dintre cele mai severe şi ireversibile complicaţii în fracturile cotului la copil este considerată contractura Folkmann (1884). Medicina pînă în prezent nu propune soluții în rezolvarea acestei contracturi. Pe de altă parte, este foarte simplu de a preveni această contractură: este necesar ca fiecare medic, indiferent de specialitatea lui, să cunoască cauzele, semnele de alarmă şi măsurile de profilaxie.

Cauzele sindromului ischemic (Contractura Folkmann)

• Traumatism complicat cu leziuni de nervi, vase, muşchi, fractură cu deplasarea fragmentelor, care provoacă leziunile nominalizate.
• Manevre grosolane la tentativa de repoziţie a fragmentelor, care pot duce la traumatizarea ţesuturilor respective.
• Aplicarea aparatelor ghipsate circulare la membrul traumatizat.
• Aplicarea atelei ghipsate, fixate cu tifon moale, imediat după aplicarea ei.
• Fixarea fragmentelor cu broşe, transcutanat, introduse incorect, care presează vasele şi nervii.
• Absenţa controlului medical al copiilor traumatizaţi.
• Absenţa cunoştinţelor elementare posedate de personalul medical despre sindromul ischemic (Folkman).

Semnele de alarmă ale sindromului ischemic

• Dureri foarte puternice neadecvate traumatismului, dureri continue, care nu se supun mijloacelor analgezice.
• Edem major al segmentului traumatizat şi spre periferie.
• Paliditate sau cianoză a degetelor.
• Limitarea mişcărilor active ale degetelor, cu agravare pînă la absenţa mişcărilor.
• Micşorarea sensibilităţii la degetele mînii pînă la dispariţia completă.
• Micşorarea pulsului, cu agravare pînă la dispariţia lui completă.

Profilaxia sindromului ischemic

De la bun început, la examinarea copilului traumatizat de evaluat mişcările active ale degetelor mîinii, de apreciat pulsul la arteria radialis şi, în caz de prezenţă a dereglărilor menţionate anterior imediat de expediat copilul în clinica specializată.

Tentativa de repoziţie a fragmentelor poate fi efectuată numai de specialişti în domeniu, sub anestezie generală, cu manevre blînde, o singură dată, fără a traumatiza suplimentar ţesuturile.

La copiii, cu traumatism în regiunea cotului, în cazuri urgente niciodată nu trebuie de aplicat aparat ghipsat circular.

Atelele ghipsate vor fi aplicate de către medicul specialist şi de către asistentă medicală, respectînd strict cerinţa de a fixa cu tifon moale numai după ce atela este în stadiu de întărire.

Fixarea fragmentelor cu broşe transcutanat se efectuează de specialist în aşa mod ca broşele să nu preseze vazele şi nervii.

Copilul cu fractură în regiunea cotului necesită internare şi supraveghere medicală.

Toţi specialiştii în domeniu şi medicii de orice specialitate trebuie să deţină cunoştinţe elementare despre sindromul ischemic.

Deformităţi posttraumatice pot fi depistate în fracturile metafizare vicios consolidate şi pot fi prezentate prin deformităţi de varus, de valgus, cu limitări de mişcări şi dereglare de creştere. Corecţia acestor diformităţi se obţine prin operaţii de reconstrucţie efectuate în clinica de ortopedie pediatrică. Contracturi, cu limitare de mişcări în regiunea cotului, pot fi atestate după toate fracturile, dar mai frecvent şi mai îndelungat după fracturile epifizare. Spre deosebire de maturi, la copii nu este necesar tratamentul suplimentar fizioterapic şi kinetoterapia, dacă tratamentul a fost efectuat corect şi perfect, cu respectarea tuturor cerinţelor în repoziţia fracturilor intraarticulare. Copilul desinestătător, cu ajutorul activităţilor elementare, jocuri, băi, înot dobîndeşte restabilirea funcţiei.

Pseudartrozele ca şi deformaţiile posttraumatice necesită operaţii de reconstrucţie neluîndu-se în considraţie vîrsta copilului şi gradul de dereglare de funcţie.
În toate fracturile în regiunea cotului la copil şi consecinţele lor niciodată nu trebuie de efectuat înlăturarea careva fragmente, fiindcă aceasta provoacă defecte şi dereglări pentru toată viaţa. Operaţia de reconstrucţie în deformaţii posttraumatice şi pseudartroze au caractere curative şi de profilaxie, fiindcă numai cu ajutorul acestor operaţii este posibilă prevenirea traumatizării secundare a nervilor.

Protocol clinic naţional „Fracturile cotului la copil”, Chişinău 2008