20/10/17 (7111 vizualizari)
"Arta deplasării fluide dintr-un loc în altul, ce îți permite să vezi mediul înconjurător într-un mod special. Scopul ei este de a te face să devii parte a acelui mediu, pentru a-ți dezvolta corpul și mintea", “…be like water…” - Sébastien Foucan, cofondator Parkour.
Jungla urbană. Pe străzi înguste sau pe bulevarde aglomerate, printre clădiri, pe acoperișuri, apoi din nou pe sol, prin parcuri sau prin labirinturile complexelor industriale, o goană nebunească și, totuși, teribil de elaborată, în care piedicile n-au voie să existe, iar alergătorii par mai degrabă niște efecte computerizate care au prins brusc viață. Nu, nu este un film, nu sunt videogames, e un stil de viață. Se spune că orașul e sufocant, că te limitează și te apasă, că te lovești de obstacole și că elementele peisajului urban vin mereu spre tine, invadîndu-ți spațiul vital.
Parkour vrea să șteargă limitele respective, dîndu-ți sentimentul că orașul e al tău. Dacă orașul e o junglă, parkour poate fi privit ca un mod de supraviețuire și de evadare. Alergi, găsești în viteză soluțiile potrivite, ești ingenios, agil și nu te interesează obstacolul din față, indiferent dacă e un zid, un copac sau o groapă în pămînt.
Le Parkour se definește drept o disciplină fizică extremă, de proveniență franceză, inventată la începutul anilor '80 de către David Belle și dezvoltată, ulterior, de prietenul acestuia, Sébastien Foucan. Una dintre sursele de inspirație pentru "reinventarea" mersului pe jos a fost însuși tatăl lui Belle, militar și sportiv, practicant al acestei discipline, alături de camarazii săi, în timpul Războiului din Vietnam.
Denumit și arta deplasării sau mișcării (l`art du deplacement), parkour înseamnă înaintarea neîntreruptă peste, pe sub, pe lîngă sau direct prin obstacolele (naturale sau artificiale) prezente într-un anumit mediu, făcînd apel exclusiv la abilitățile corporale, pentru a ajunge din punctul A în punctul B. În traducere din franceză – parkour - “curs cu obstacole “.
Practicanții acestei disciplini sunt numiți traceurs. Potrivit lui Belle, spiritul parkour-ului are la bază noțiunile de evadare și de atingere a țintei, care presupun folosirea agilității fizice, a gîndirii rapide și a libertății interioare, pentru a ieși din situații dintre cele mai dificile. Asta nu înseamnă că fluiditatea și frumusețea mișcărilor sunt ignorate, atîta vreme cît acestea servesc scopului esențial al parkour-ului: deplasarea cursivă și rapidă. În acest fel, gimnastica, artele marțiale, cățăratul, dansul și improvizația se îmbină armonios, într-un spectacol alert și continuu, al cărui unic protagonist este corpul uman. Astăzi, parkour-ul, ca și derivatele sale, s-a răspîndit în întreaga lume, devenind o activitate mediatizată și sponsorizată de numeroși susținători sportivi. În afară de parkour, mai există și free running, care implică folosirea unor elemente mai acrobatice în trasee, ce sunt folosite pentru show. Fiți cu noi pe facebook:
